- făgaş
- FĂGÁŞ, făgaşe, s.n. Urmă adâncă (şi îngustă) săpată în pământ de şuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roţile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a uşura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ fig. Direcţie, drum. Şi-a orientat cercetările pe un nou făgaş. [Pl şi: făgaşuri. – var.: (reg.) hăugáş, hogáş, văgáş s.n.] – Din magh. vágás.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FĂGÁŞ s. 1. (înv. şi reg.) scursură. (făgaş lăsat de un şuvoi de apă de ploaie.) 2. (Olt. şi Munt.) şleau. (făgaş lăsat pe drum de roţile căruţei.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeFĂGÁŞ s. v. albie, curs, matcă, vad.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefăgáş s. n., pl. făgáşeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFĂGÁŞ făgaşe n. 1) Urmă adâncă şi continuă făcută în pământ de apele de ploaie sau de roţile unui vechicul. 2) fig. Cale de dezvoltare. /<ung. vágáşTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfăgáş (-şe), s.n. – Urmă, brazdă, urmă de roată. – var. (Mold., Trans.) vagas, ogaş, hogaş, (Trans.) hăgaş, hăgău. Mag. vágás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 95; DAR). După Drăganu, Dacor., VI, 275, alterarea consoanei iniţiale se explică prin încrucişarea cu mag. forga "cotitură", ipoteză puţin probabilă. cf. sb., cr., rut. vagaš. După DAR, var. hăgău ar proveni din mag. hágo. – Der. hoagă, s.f. (groapă cu apă; pîrîu).Trimis de blaurb, 30.08.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.