- întârzia
- ÎNTÂRZIÁ, întấrzii, vb. I. intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era aşteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obişnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ tranz. A împiedica pe cineva să săvârşească la timp o acţiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [pr.: -zi-a] – În + târziu.Trimis de valeriu, 31.08.2007. Sursa: DEX '98ÎNTÂRZIÁ vb. 1. a zăbovi, (pop.) a pregeta, (înv. şi reg.) a pesti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A întârzia mai mult la băutură.) 2. a sta, a zăbovi. (Să nu întârzia mult acolo!) 3. v. amâna. 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai întârzia soluţionarea problemei.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîntârziá vb. (sil. -zi-a), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. întârzii, 3 sg. întârzie (sil. -zi-e), 1 pl. întârziém; ger. întârziínd (sil. -zi-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNTÂRZIÁ întârzii intranz. 1) A sosi mai târziu de timpul stabilit. 2) (despre acţiuni sau despre fenomene) A se produce după termenul cuvenit sau fixat. 3) A rămâne undeva mai mult decât trebuie; a zăbovi; a se reţine. /în + târziuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.