întârziere

întârziere
ÎNTÂRZIÉRE, întârzieri, s.f. Acţiunea de a întârzia şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. şi adj. Cu întârziere = (care se produce) mai târziu decât trebuie sau decât este prevăzut. ♢ loc. adv. Fără întârziere = numaidecât, fără zăbavă. ♢ expr. A exploda cu întârziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) după momentul punerii sau al lansării. A fi în întârziere = a fi rămas în urmă, a fi întârziat. ♦ Timpul, durata cât cineva sau ceva întârzie. [pr.: -zi-e-] – v. întârzia.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNTÂRZIÉRE s. 1. zăbovire, (pop.) pregetare, (reg.) pregetătură. (întârziere cuiva într-un loc.) 2. zăbavă, (pop.) zăbovire, (înv.) pesteală. (Să mergem acolo fără întârziere.) 3. v. amânare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întârziére s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. întârziérii; pl. întârziéri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNTÂRZIÉR//E întârzierei f. A ÎNTÂRZIA.Cu întârziere mai târziu decât trebuie. Fără întârziere la timpul cuvenit. [G.-D. întârzierii; Sil. -zi-e-] /v. a întârzia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • imediat — IMEDIÁT adv., IMEDIÁT, Ă, imediaţi, te, adj. 1. adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată, acum, acuşi, acuşica. 2. adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgenţă; care se află la o distanţă foarte mică… …   Dicționar Român

  • restanţă — RESTÁNŢĂ, restanţe, s.f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza. Trimis de dante …   Dicționar Român

  • tardiv — TARDÍV, Ă, tardivi, e, adj. Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – fr. tardif. Trimis de pan111, 11.05.2004. Sursa: DLRM  TARDÍV, Ă, tardivi, e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr …   Dicționar Român

  • urgenţă — URGÉNŢĂ, urgenţe, s.f. Însuşirea, caracterul a ceea ce este urgent; situaţie care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă. ♢ loc. adv. De urgenţă = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere. – Din fr. urgence.… …   Dicționar Român

  • zăbavă — ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s.f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ♢ expr. (fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A şi face zăbavă = a şi pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără… …   Dicționar Român

  • dilaţiune — dilaţiúne (întârziere, amânare) s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. dilaţiúnii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DILAŢIÚNE s.f. (jur.) Întârziere, amânare. [cf. fr. dilation, lat. dilatio] …   Dicționar Român

  • moratoriu — MORATÓRIU, IE, moratorii, s.n., adj. 1. s.n. Amânare pe o anumită perioadă a plăţii datoriilor unui debitor, acordată de o instanţă judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment; amânare a plăţii datoriilor publice şi… …   Dicționar Român

  • prompt — PROMPT, Ă, prompţi, te, adj. (Despre oameni) Care acţionează repede şi la timp. ♦ (Despre fapte, acţiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. Trimis de oprocopiuc, 09.05.2006. Sursa: DEX 98  Prompt ≠… …   Dicționar Român

  • repede — RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. adj. 1. (Despre mişcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mişcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuţeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături,… …   Dicționar Român

  • Arena Națională — For the old stadium, see Stadionul Naţional (1953). Arena Națională National Arena UEFA Category 4 Stadium …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”