întârziat

întârziat
ÎNTÂRZIÁT, -Ă, întârziaţi, -te, adj. Care a apărut, s-a ivit după termenul prevăzut sau fixat. [pr.: -zi-at] – v. întârzia.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Întârziat ≠ neîntârziat, prompt
Trimis de siveco, 16.01.2009. Sursa: Antonime

ÎNTÂRZIÁT adj. 1. (înv.) zăbavnic, zăbovit, zăbovitor. (Un om întârziat la serviciu.) 2. v. tardiv. 3. v. restant. 4. v. arierat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNTÂRZIÁ//T întârziattă (întârziatţi, întârziatte) 1) v. A ÎNTÂRZIA. 2) (despre persoane) Care se dezvoltă mai încet decât ar trebui. /v. a întârzia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • neîntârziat — NEÎNTÂRZIÁT, Ă, neîntârziaţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [pr.: zi at] – Ne + întârziat. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEÎNTÂRZIÁT adj., adv. 1. adj.… …   Dicționar Român

  • restant — RESTÁNT, Ă, restanţi, te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant. Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  RESTÁNT adj. întârziat. (Plată restant.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • retardat — retardát s. m., adj. m., pl. retardáţi; f. sg. retardátă, pl. retardáte Trimis de siveco, 05.05.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  RETARDÁT, Ă adj. (şi s.m …   Dicționar Român

  • Nicolae Fleva — Romanian Minister of the Interior In office October 4, 1895 – January 5, 1896 Preceded by Lascăr Catargiu Succeeded by …   Wikipedia

  • arierat — ARIERÁT, Ă, arieraţi, te, adj., s.m. şi f. (Individ) care este înapoiat mintal, care este insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic. [pr.: ri e ] – Din fr. arriéré. Trimis de the catalin, 30.01.2004. Sursa: DEX 98  ARIERÁT adj., s. (med.) …   Dicționar Român

  • cineva — CINEVÁ pron. nehot. Un om oarecare (dintre mai mulţi), o persoană pe care n o cunoaştem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva, cinevaşi. ♦ (fam.; purtând accentul în frază) Un om de valoare, de seamă. [gen. dat.:… …   Dicționar Român

  • călător — CĂLĂTÓR, OÁRE, călători, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care călătoreşte, care se află în călătorie. 2. adj. (Despre popoare) Nomad. 3. adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în ţări mai calde; migrator. 4. adj …   Dicționar Român

  • deşi — DEŞÍ conj. (Introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, măcar că. ♢ (În construcţii eliptice, cu valoare de complement circumstanţial concesiv) Deşi tânăr, e înţelept. – De4 + şi. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEŞÍ conj. 1.… …   Dicționar Român

  • oarecare — OARECÁRE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareşicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanţă, neînsemnat; care nu iese din comun. II. pron. nehot.… …   Dicționar Român

  • peste — PÉSTE prep. (Semnifică ideea de suprapunere, de aplicare etc., directă sau mediată, prin extensiune) I. (Introduce complemente circumstanţiale de loc) 1. (In legătură cu verbe de mişcare, arată că un obiect se aşază, se aplică sau cade deasupra… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”