- oarecare
- OARECÁRE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareşicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanţă, neînsemnat; care nu iese din comun. II. pron. nehot. (înv. şi reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OARECÁRE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevaşilea, (înv. şi reg.) oarecine, oareşicine, (înv.) cinevaşi, neştine. (oarecare dintre ei a întârziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (oarecare om.) 3. adj. obişnuit. (Un individ oarecare.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar oarecare.) 5. adj. câtva, niţel, puţin. (oarecare vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, câtva, oareşicare, (înv. şi reg.) cevaşi, cevaşilea, oarecât, oarecâtva, oareşice. (Are oarecare treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un oarecare dispreţ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeoarecáre adj. m., f. oarecáre; pl. m. şi f. oarecáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficoarecáre pr. m., g.-d. oarecáruia; f. sg. oarecáre, g.-d. oarecăreia; pl. m. şi f. oarecáre, g.-d. oarecăroraTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOARECÁRE pron. nehot. v. ORICARE. /oare + careTrimis de siveco, 23.04.2008. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.