- oare
- OÁRE adv. interog. (De obicei întăreşte valoarea interogativă sau dubitativă a unei propoziţii) Oare nu cumva a venit pe la d-ta pe-acasă? – lat. volet. cf. alb. v a l l ë.Trimis de ana_zecheru, 29.04.2004. Sursa: DEX '98OÁRE adv. (interogativ) 1. poate?, (astăzi rar) au?, (înv. şi pop.) ori?, (reg.) doar? (oare nu ţi-am dat ce ai vrut?) 2. dar?, păi? (oare aşa să fie?)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeOÁRE conj. v. fie, ori, sau.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeoáre adv.Trimis de siveco, 23.03.2007. Sursa: Dicţionar ortograficOÁRE adv. (atribuie celor spuse valoare interogativă sau dubitativă): oare aşa să fie? Se poate oare? /<lat. voletTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXoáre adv. – Serveşte pentru a întări interogaţia: atunci, aşadar, deci. – var. ori. Mr. ori. lat. *volet, formă populară în loc de vult "vrea" (Tiktin, Scriban). Der. din oară "dată" (Candrea) e mai dificil semantic. – var. ori, identică semantic în interogaţie, se preferă acum în alternanţă ori... ori (sau... sau) şi se pare să se nuanţeze diferit în compunere. Comp. doară (var. doar, fam. dor), adv. (atunci, deci, serveşte pentru a întări interogaţia; poate, întîmplător; măcar, cel puţin; posibil; numai; la urma urmei), în loc de de oare (după Cihac, I, 183; Candrea-Dens., 1270 şi Candrea, din lat. de hora; după Philippide, Principii, 93, din lat. dolet; după Procopovici, Dacor., III, 629-42, în loc de a doua oară; după Scriban, din lat. *devolet; oarecine, pron. indef. (o persoană nedeterminată); oricine, pron. indef. (cineva); orişicine, pron. indef. (cineva); oarece, pron. indef. (un anumit lucru); ori(şi)ce, pron. indef. (un lucru oarecare); oarecare (var. ori(şi)care), adj. indef. (cineva); oarecînd, adv. (într-un timp nedeterminat, odată); ori(şi)cînd, adv. (în orice moment, totdeauna); oarecît, adj. (o anumită cantitate); ori(şi)cît, adj. (orice cantitate); oarecum, adv. (într-un anumit fel); ori(şi)cum, adv. (de orice fel); oareunde, adv. (într-o anumită parte); ori(şi)unde, adv. (în orice loc). Nuanţele indicate nu sînt perfect delimitate; oareşi- este ceva mai rar decît orişi-. Pentru comp. cf. lat. -vult, sp. quiera, sl. ašte. Din rom. provine iud. sp. or "sau" (Wagner 75) şi rut. vare (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 408).Trimis de blaurb, 22.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
