însărcinare

însărcinare
ÎNSĂRCINÁRE, însărcinări, s.f. Acţiunea de a (se) însărcina şi rezultatul ei; misiune, îndatorire. – v. însărcina.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNSĂRCINÁRE s. 1. misiune, sarcină, (înv. şi reg.) slujbă, (înv.) memuriet, sărcinare, solie. (Şi-a îndeplinit însărcinare.) 2. v. obligaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

însărcináre s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • comision — COMISIÓN, comisioane, s.n. 1. Însărcinare dată unei persoane de a procura sau de a transmite ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei astfel de însărcinări. 2. (jur.) Contract în baza căruia o persoană tratează afaceri comerciale în nume propriu,… …   Dicționar Român

  • misiune — MISIÚNE, misiuni, s.f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într o ţară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegaţie. ♢ Misiune diplomatică =… …   Dicționar Român

  • depune — DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. tranz. A lăsa un obiect din mână, punându l undeva. ♢ expr. A depune bani (la o instituţie bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituţie bancară). A depune mandatul = a renunţa la o însărcinare… …   Dicționar Român

  • solie — SOLÍE, solii, s.f. 1. Misiune, însărcinare încredinţată unui sol2. ♢ expr. (înv.) A şi da solia = a expune obiectul misiunii sale, a şi îndeplini însărcinarea de sol2; a da socoteală de misiunea avută. ♦ p. gener. Misiune, însărcinare, sarcină. ♦ …   Dicționar Român

  • atribuţie — ATRIBÚŢIE, atribuţii, s.f. Sferă de autoritate, de competenţă, de activitate a cuiva; însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire. [var.: atribuţiúne s.f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, onis. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • delegaţie — DELEGÁŢIE, delegaţii, s.f. 1. Misiune sau însărcinare de a se prezenta sau de a acţiona în numele cuiva ♦ (concr.) Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 2. Grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. – Din fr. délégation, lat.… …   Dicționar Român

  • desărcina — DESĂRCINÁ, desărcinéz, vb. I. tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr o funcţie. – Des1 + [în]sărcina (după fr. décharger). Trimis de LauraGellner, 11.07.2004. Sursa: DEX 98  DESĂRCINÁ vb. a descăuna, a elibera, a scoate …   Dicționar Român

  • funcţie — FÚNCŢIE, funcţii, s.f. (Şi în forma funcţiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într o instituţie, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2. ♦ Grad pe care îl deţine cineva într o… …   Dicționar Român

  • sarcină — SÁRCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 3. Obligaţie, îndatorire …   Dicționar Român

  • slujbă — SLÚJBĂ, slujbe, s.f. I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată şi limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară şi care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcţie, post. ♢… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”