atribuţie

atribuţie
ATRIBÚŢIE, atribuţii, s.f. Sferă de autoritate, de competenţă, de activitate a cuiva; însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire. [var.: atribuţiúne s.f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, -onis.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

ATRIBÚŢIE s. îndatorire, rol, sarcină. (Ce atribuţie ai în această comisie?)
Trimis de siveco, 06.08.2007. Sursa: Sinonime

atribúţie s. f. (sil. -tri-, -ţi-e), art. atribúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. atribúţiei; pl. atribúţii, art. atribúţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ATRIBÚŢI//E atribuţiei f. Sferă de activitate sau de competenţă a cuiva sau a ceva. atribuţiea instanţei de judecată. [G.-D. atribuţiei; Sil. a-tri-bu-ţi-e] /<fr. atribution, lat. attributio, atribuţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ATRIBÚŢIE s.f. Competenţă, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate; sarcină, obligaţie, însărcinare. [gen. -iei, var. atribuţiune s.f. / cf. fr. attribution, lat. attributio].
Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN

ATRIBÚŢIE s. f. competenţă, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate. (< fr. attribution, lat. attributio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • atribúţie — s. f. (sil. tri , ţi e), art. atribúţia (sil. ţi a), g. d. art. atribúţiei; pl. atribúţii, art. atribúţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • rol — ROL, roluri, s.n. I. 1. Partitură scenică ce revine unui actor într o piesă de teatru, unui cântăreţ într o operă etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor într o piesă, într o operă etc. 2. Atribuţie, sarcină… …   Dicționar Român

  • atribuţiune — ATRIBUŢIÚNE s.f. v. atribuţie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ATRIBUŢIÚNE s.f. v. atribuţie. Trimis de LauraGellner, 13.04.2009. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • învesti — ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuţie: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire. Trimis de cata, 29.08.2001. Sursa: DEX 98  ÎNVESTÍ vb …   Dicționar Român

  • învestire — ÎNVESTÍRE, învestiri, s.f. Acţiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuţie etc.; confirmare într o demnitate. – v. învesti. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNVESTÍRE s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • învestíre — (împuternicire datã cuiva spre a exercita un drept, o atribuţie) s. f., g. d. art. învestírii; pl. învestíri …   Romanian orthography

  • funcţie — FÚNCŢIE, funcţii, s.f. (Şi în forma funcţiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într o instituţie, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2. ♦ Grad pe care îl deţine cineva într o… …   Dicționar Român

  • incompetenţă — INCOMPETÉNŢĂ, incompetenţe, s.f. Lipsă de competenţă. [var.: incompetínţă s.f.] – Din fr. incompétence. Trimis de valeriu, 28.07.2006. Sursa: DEX 98  Incompetenţă ≠ competenţă Trimis de siveco, 28.07.2006. Sursa: Antonime  INCOMPETÉNŢĂ s. v.… …   Dicționar Român

  • mesleheţ — meslehéţ s.n. (înv.) atribuţie, slujbă. Trimis de blaurb, 07.07.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • raporta — RAPORTÁ, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) rapórtă, vb. I. tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noţiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relaţie cu... ♦ refl. A se referi, a face aluzie la ceva …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”