atributiv

atributiv
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcţie de atribut (2). – Din fr. attributif.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

atributív adj. m. (sil. -tri-), pl. atributívi; f. sg. atributívă, pl. atributíve
Trimis de siveco, 24.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

ATRIBUTÍV atributivă (atributivi, atributive) Care are funcţie de atribut. ♢ Propoziţie atributivă propoziţie care îndeplineşte funcţia de atribut pe lângă un cuvânt din regentă. /<lat. attributivus, fr. attributif
Trimis de siveco, 24.07.2006. Sursa: NODEX

ATRIBUTÍV, -Ă adj. Cu funcţie de atribut. ♢ Propoziţie atributivă = propoziţie care îndeplineşte funcţia de atribut pe lângă un cuvânt din propoziţia regentă; propoziţie relativă. [< fr. attributif].
Trimis de LauraGellner, 24.07.2006. Sursa: DN

ATRIBUTÍV, -Ă adj. cu funcţie de atribut. o propoziţie atributivă = (şi s. f.) = propoziţie subordonată care îndeplineşte funcţia de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziţie relativă. (< fr. attributif)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • atributív — adj. m. (sil. tri ), pl. atributívi; f. sg. atributívã, pl. atributíve …   Romanian orthography

  • atributiv — sif. qram. Atributa (2 ci mənada) aid, atribut mahiyyətində olan; təyini, təyin kimi işlənilən …   Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti

  • atributivlik — «Atributiv»dən mücər …   Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”