declinare — DECLINÁRE, declinări, s.f. Acţiunea de a declina şi rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular şi la plural. ♦ Clasă sau categorie… … Dicționar Român
declinatoriu — DECLINATÓRIU, ÓRIE, declinatorii, adj. Care respinge competenţa unei instanţe sau contestă o jurisdicţie. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competenţă = hotărâre prin care o instanţă constată necompetenţa ei şi trimite cauza la o… … Dicționar Român
Calin Georgescu — Călin Georgescu Călin Georgescu (born 26 March 1962 in Bucharest) is a Romanian expert on sustainable development and strategic planning. In his capacity as Executive Manager of the National Centre for Sustainable Development (NCSD),[1] he was… … Wikipedia
incompetinţă — INCOMPETÍNŢĂ s.f. v. incompetenţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INCOMPETÍNŢĂ s.f. v. incompetenţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
competenţă — COMPETÉNŢĂ, competenţe, s.f. Capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie; capacitate a unei autorităţi, a unui funcţionar etc. de a exercita anumite atribuţii. ♢ expr. A fi de… … Dicționar Român
contraperformanţă — CONTRAPERFORMÁNŢĂ s. f. 1. (sport) rezultat slab. 2. incompetenţă. (< fr. contraperformance) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
ignoranţă — IGNORÁNŢĂ s.f. 1. Lipsă de cunoştinţe (elementare), de învăţătură; incultură. 2. (înv.) Faptul de a ignora, de a nu şti ceva. – Din fr. ignorance. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Ignoranţă ≠ erudiţie Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
incapacitate — INCAPACITÁTE s.f. Lipsă de capacitate, neputinţă de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situaţie a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa … Dicționar Român
slăbiciune — SLĂBICIÚNE, slăbiciuni, s.f. 1. Faptul de a fi slab (1), uscăţiv; p. ext. lipsă de forţă fizică. ♦ Stare, senzaţie (trecătoare) de sleire, de pierdere a puterilor; sfârşeală. 2. fig. Lipsă de energie, de fermitate. 3. fig. (Mai ales la pl.)… … Dicționar Român
