slăbiciune

slăbiciune
SLĂBICIÚNE, slăbiciuni, s.f. 1. Faptul de a fi slab (1), uscăţiv; p. ext. lipsă de forţă fizică. ♦ Stare, senzaţie (trecătoare) de sleire, de pierdere a puterilor; sfârşeală. 2. fig. Lipsă de energie, de fermitate. 3. fig. (Mai ales la pl.) Defect, lipsă, scădere, cusur. 4. fig. Pornire, înclinaţie pentru cineva sau ceva; afecţiune; p. ext. pasiune. 5. fig. (Rar) Lipsă de valoare, de merite, de pregătire. [var. : slăbăciúne s.f.] – Slăbi + suf. -ciune.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Slăbiciune ≠ putere
Trimis de siveco, 30.04.2008. Sursa: Antonime

SLĂBICIÚNE s. 1. v. debilitate. 2. v. neputinţă. 3. v. moleşeală. 4. v. extenuare. 5. v. şubrezeală. 6. v. defect. 7. v. netemeinicíe. 8. v. pasiune. 9. (livr. şi fam.) febleţe. (Tu eşti slăbiciune mea!)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SLĂBICIÚNE s. v. afecţiune, ataşament, in-capacitate, incompetenţă, necompeten-ţă, nepregătire, nepricepere, simpatie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

slăbiciúne s. f., g.-d. art. slăbiciúnii; (defecte, pasiuni) pl. slăbiciúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SLĂBICIÚN//E slăbiciunei f. 1) Lipsă de forţă fizică. 2) Scădere accentuată a forţei fizice. 3) Ceea ce îi lipseşte unui lucru sau unei persoane pentru a fi acceptabil din toate punctele de vedere; meteahnă; cusur; defect. 4) Înclinaţie deosebită pentru ceva sau pentru cineva. slăbiciune pentru muzică. [G.-D. slăbiciunii] /a slăbi + suf. slăbiciuneiciune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • astenie — ASTENÍE, astenii, s.f. (med.) Stare de oboseală intensă şi prelungită, însoţită de slăbiciune fizică, de scăderea capacităţii de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie. Trimis de cata, 08.02.2004. Sursa: DEX 98  asteníe s. f., art. astenía, g …   Dicționar Român

  • debilitate — DEBILITÁTE, debilităţi, s.f. Faptul de fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoţită de scăderea rezistenţei la eforturi şi la boli, datorită subnutriţiei, unor boli cronice etc. ♢ Debilitate mintală = formă de înapoiere mintală, mai… …   Dicționar Român

  • febleţe — FEBLÉŢE s.f. (fam.) Înclinaţie, slăbiciune, atracţie pe care o simte cineva pentru o persoană, o activitate etc. ♦ Ceea ce constituie obiectul înclinaţiei, slăbiciunii, atracţiei cuiva. – Din fr. faiblesse. Trimis de cornel, 09.05.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… …   Dicționar Român

  • extenuare — EXTENUÁRE, extenuări, s.f. Acţiunea de a (se) extenua şi rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [pr.: nu a ] – v. extenua. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EXTENUÁRE s. epuizare, istoveală,… …   Dicționar Român

  • inaniţie — INANÍŢIE s.f. Stare patologică a organismului, manifestată prin pierdere în greutate, scăderea forţei fizice, ameţeli etc. şi cauzată de lipsa cronică de hrană. – Din fr. inanition, lat. inanitio. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • infirmitate — INFIRMITÁTE, infirmităţi, s.f. Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteşug, betegeală, betegie; invaliditate. ♦ fig. Slăbiciune morală, imperfecţiune. – Din fr. infirmité, lat.… …   Dicționar Român

  • leşui — LEŞUÍ, leşuiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A provoca o stare de slăbiciune, de sfârşeală. – cf. l e ş i n . Trimis de LauraGellner, 19.05.2004. Sursa: DEX 98  leşuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 …   Dicționar Român

  • lihni — LIHNÍ, lihnesc, vb. IV. intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzaţie de sfârşeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ♢ expr. (refl.) A i se lihni cuiva = a i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [var.: aligní vb. IV] – et. nec.… …   Dicționar Român

  • tânji — TÂNJÍ, tânjesc, vb. IV. intranz. 1. A se afla într o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veşteji, a se ofili. ♦ fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”