tânji

TÂNJÍ, tânjesc, vb. IV. intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veşteji, a se ofili. ♦ fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din sl. tonziti.

Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX '98



TÂNJÍ vb. 1. v. zăcea. 2. v. jindui.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



TÂNJÍ vb. v. îngălbeni, întrista, mâhni, murmura, ofili, păli, plânge, posomorî, stagna, trece, usca, veşteji.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tânjí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tânjésc, imperf. 3 sg. tânjeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tânjeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TÂNJ//Í tânjiésc intranz. 1) fig. A suferi de dorul cuiva; a fi cuprins de slăbiciune. 2) A avea o boală neidentificată (fără a cădea la pat); a gogi. 3) fig. (despre plante) A stagna în dezvoltare (din cauza condiţiilor nefavorabile). /<sl. tonžiti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



tînjí (-jésc, -ít), vb. – 1. (înv.) A se întrista, a se mîhni. – 2. (înv.) A crîcni. – 3. A lîncezi, a se consuma, a slăbi, a se ofili. sl. tąziti "a fi supărător" (Cihac, II, 11; Byhan 337), cf. bg. tăžiam, rus. tužiti, aceeaşi origine ca tîngă, tîngui. – Der. tînjeală, s.f. (slăbiciune, ofilire); tînjitor, adj. (galeş, debil). – cf. stînjeni.

Trimis de blaurb, 14.03.2009. Sursa: DER