- lihni
- LIHNÍ, lihnesc, vb. IV. intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzaţie de sfârşeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ♢ expr. (refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [var.: aligní vb. IV] – et. nec.Trimis de LauraGellner, 23.05.2004. Sursa: DEX '98LIHNÍ vb. a hămesi, a se sfârşi, (fig.) a leşina. (A lihni de foame.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimelihní vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. lihnéşteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA LIHN//Í lihniésc intranz. A fi cuprins de slăbiciune (din cauza foamei); a flămânzi peste măsură; a hămesi. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlihní (lihnésc, lihnít), vb. – A debilita, a face să leşine, a provoca slăbiciune, mai ales de foame. – var. ligni. ngr. λιχνεύομαι, cu var. λιγναίνω, λιγνεύω, care explică var. rom. (cf. Tiktin; Candrea; Scriban), cf. şi aligni. Se foloseşte mai ales part. lihnit (mort de foame). – Der. lihneală, s.f. (leşin, sfîrşeală).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.