lehăi

LEHĂÍ, lehăiesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (reg.) A vorbi mult şi fără rost; a flecări, a trăncăni. [var.: lihăí vb. IV] – et. nec.

Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX '98



LEHĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



lehăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lehăíesc, imperf. 3 sg. lehăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lehăiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A LEHĂ//Í lehăiiésc intranz. pop. A vorbi mult şi fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



lehăí (-ăésc, lehăít), vb. – 1. A fura. – 2. (refl.) A se lipsi de ... sl. lišiti "a lipsi" (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 341. În Trans., înv., azi neuzitat; se păstrează în var. a se lei, vb. (Olt., a se lipsi), leomi (liomi), vb. (Olt., a se lipsi), a cărui terminaţie aminteşte de lehămiti. – cf. leşui.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



lehăí (-ăésc, lehăít), vb. – A vorbi repezit, a sporovăi. Creaţie expresivă, o simplă var. a lui blehăi (Scriban) şi a lui lihăi, vb. (Trans., a gîfîi; Maram., a striga, a vocifera). E puţin probabilă legătura făcută de Cihac, II, 168, cu sl. lichŭ "gol, de prisos" sau cea sugerată de Tiktin şi Philippide, II, 719, cu alb. leh "a behăi". – Der. lehăială, s.m. (şarlatan); lehău, s.m. (Mold., limbut); lehăială, s.f. (Mold., flecăreală); lehăit, s.n. (taifas, trăncăneală). cf. lehamite, s.f. (oboseală, dezgust, repulsie), care ar putea deriva din aceeaşi rădăcină expresivă (Cihac, II, 168; Scriban), dacă se admite că aceasta ar putea avea şi sensul de "a scîrbi", ca cihăi (după Tiktin, mai bine pusă în relaţie cu lihni, leşina; după DAR din mag. léha "gol"; finala ca în pasă-mi-te, dară-mi-te etc.); der. lehămeti (var. lehămetisi, lehămetui, lehametisi), vb. (a scîrbi, a-i fi greaţă, a inspira repulsie), cf. leomi.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER