- infirmitate
- INFIRMITÁTE, infirmităţi, s.f. Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteşug, betegeală, betegie; invaliditate. ♦ fig. Slăbiciune morală, imperfecţiune. – Din fr. infirmité, lat. inmmitas, -ans.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INFIRMITÁTE s. invaliditate, (rar) anormalitate, schilodenie, (pop.) beteşug, meteahnă, (înv. şi reg.) neputinţă, (reg.) betegie, betejeală.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeinfirmitáte s. f., g.-d. art. infirmităţii; pl. infirmităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINFIRMIT//ÁTE infirmitateăţi f. 1) Stare de infirm. 2) Defect fizic; beteşug. /<fr. infirmité, lat. infirmitas, infirmitateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINFIRMITÁTE s.f. Stare a celui infirm; defect fizic, schilozenie, beteşug; neputinţă. ♦ (fig.) Slăbiciune, imperfecţiune. [cf. fr. infirmité, lat. infirmitas].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINFIRMITÁTE s. f. 1. stare a celui infirm; lipsă parţială sau totală a unui organ sau a unei funcţii. 2. (fig.) slăbiciune, imperfecţiune. (< fr. infirmité, lat. infirmitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.