însãrciná — vb., ind. prez. 1sg. însãrcinéz, 3 sg. însãrcineázã … Romanian orthography
însărcinat — ÎNSĂRCINÁT, Ă, (1) însărcinaţi, s.m., (2) însărcinate, adj. 1. s.m. (În sintagma) Însărcinat cu afaceri = diplomat care reprezintă guvernul său pe lângă un şef de stat străin, în absenţa sau în locul ambasadorului. 2. adj. (Despre femei) Care… … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
delega — DELEGÁ, delég, vb. I. tranz. A transmite cuiva dreptul de a acţiona ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituţii. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer,… … Dicționar Român
prepune — PREPÚNE, prepún, vb. III. tranz. 1. (pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcţie; a propune într o funcţie. – lat. praeponere (după pune). Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
împovăra — ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. tranz. şi refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A împovăra ≠ a despovăra, a uşura Trimis… … Dicționar Român
însărcinare — ÎNSĂRCINÁRE, însărcinări, s.f. Acţiunea de a (se) însărcina şi rezultatul ei; misiune, îndatorire. – v. însărcina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNSĂRCINÁRE s. 1. misiune, sarcină, (înv. şi reg.) slujbă, (înv.) memuriet,… … Dicționar Român
adeveri — ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) confirma, a (se) susţine, a (se) întări justeţea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmaţii. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [var.: adevărá vb. I] – Din adevăr. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
angaja — ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiţii determinate. A angaja o lucrare… … Dicționar Român
apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate … Dicționar Român
