împovăra

împovăra
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. tranz. şi refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A împovăra ≠ a despovăra, a uşura
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎMPOVĂRÁ vb. 1. a încărca, a îngreuia, a îngreuna, (înv.) a însărcina. (A împovăra spinarea unui măgar.) 2. v. copleşi. 3. v. oprima.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMPOVĂRÁ vb. v. însărcina.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împovărá vb., ind. prez. 1 sg. împovăréz, 3 sg. şi pl. împovăreáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMPOVĂR//Á împovăraéz tranz. şi fig. A face să se împovăreze. împovăra cu griji. /în + povară
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎMPOVĂR//Á mă împovăraéz intranz. şi fig. A purta multe poveri; a încărca. /în + povară
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • împovãrá — vb., ind. prez. 1 sg. împovãréz, 3 sg. şi pl. împovãreázã …   Romanian orthography

  • greva — GREVÁ, grevez, vb. I. tranz. şi intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiţii grele. – Din fr. grever. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  grevá vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

  • încărca — ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce… …   Dicționar Român

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

  • copleşi — COPLEŞÍ, copleşesc, vb. IV tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate părţile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoţiona peste măsură, a impresiona puternic. ♢ (Despre fiinţe) A înconjura din toate parţile; a cuprinde. – Probabil… …   Dicționar Român

  • despovăra — DESPOVĂRÁ, despovărez, vb. I. tranz. A lua sau a uşura cuiva povara. – Des1 + [îm]povăra (împovăra). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A despovăra ≠ a împovăra Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DESPOVĂRÁ vb. a (se)… …   Dicționar Român

  • poticălire — poticălí, poticălésc, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a veni necazul, a da de belea. 2. a copleşi, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 2. a copleşi, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 3. (refl.) a se primejdui, a se pedepsi. 4. a abate, a amăgi, a corupe;… …   Dicționar Român

  • supăra — SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. refl. şi tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică uşoară); …   Dicționar Român

  • împovărare — ÎMPOVĂRÁRE s.f. Acţiunea de a (se) împovăra. – v. împovăra. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPOVĂRÁRE s. încărcare, îngreuiere, îngreunare. (împovărare spinării unui cal.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  împovăráre …   Dicționar Român

  • împovărător — ÎMPOVĂRĂTÓR, OÁRE, împovărători, oare, adj. Care împovărează; copleşitor. – Împovăra + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎMPOVĂRĂTÓR adj. 1. (înv.) povăros. (O greutate împovărătoroare.) 2. v. apăsător. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”