împovărător

împovărător
ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleşitor. – Împovăra + suf. -ător.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMPOVĂRĂTÓR adj. 1. (înv.) povăros. (O greutate împovărătoroare.) 2. v. apăsător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împovărătór adj. m., pl. împovărătóri; f. sg. şi pl. împovărătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPOVĂRĂT//ÓR împovărătoroáre (împovărătoróri, împovărătoroáre) Care împovărează. Muncă împovărătoroare. /a împovăra + suf. împovărătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • oneros — ONERÓS, OÁSĂ, oneroşi, oase, adj. (Despre contracte, convenţii etc) Care impune cuiva sarcini; p.ext. împovărător, apăsător; necinstit. ♢ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestaţie fără a urmări să… …   Dicționar Român

  • balast — BALÁST, balasturi, s.n. 1. Încărcături de saci de nisip, pietriş etc. care reechilibrează o ambarcaţie sau reglează ridicarea în aer a unui aerostat; lest, savură. ♦ Cameră care se umple cu apă sau cu aer pentru a modifica greutatea unui submarin …   Dicționar Român

  • povăros — POVĂRÓS, OÁSĂ, povăroşi, oase, adj. (înv.) Împovărător, copleşitor. – Povară + suf. os. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98  POVĂRÓS adj. v. împovărător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • apăsător — APĂSĂTÓR, OÁRE, apăsători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care asupreşte, oprimă. Care copleşeşte, chinuieşte. 2. s.n. (tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. ător. Trimis de cata, 28.02.2004. Sursa: DEX 98  APĂSĂTÓR adj., s …   Dicționar Român

  • asupra — ASÚPRA conj. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ♢ expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău) …   Dicționar Român

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

  • povară — POVÁRĂ, poveri, s.f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. ♢ loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăţi. 2. fig. Suferinţă fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligaţie,… …   Dicționar Român

  • îngreuia — ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ fig. A produce sau a avea o senzaţie de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. tranz. fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”