- îngreuia
- ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ fig. A produce sau a avea o senzaţie de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. tranz. fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăţi. [pr.: -gre-u-. – prez. ind. şi: îngréui] – În + greoi.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A (se) îngreuia ≠ a (se) uşuraTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNGREUIÁ vb. 1. v. împovăra. 2. v. agrava.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîngreuiá vb. (sil. -gre-u-ia), ind. prez. 1 sg. îngreuiéz, 3 sg. şi pl. îngreuiáză, 1 pl. îngreuiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngreuiéze; ger. îngreuíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNGREU//IÁ îngreuiaiéz tranz. 1) A face să se îngreuieze; a face să fie greu. 2) fig. A apăsa provocând o stare (fizică sau psihică) grea. [Sil. în-gre-u-ia] /în + greoiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNGREU//IÁ mă îngreuiaiéz intranz. 1) (despre fiinţe sau obiecte) A deveni (mai) greu. 2) (despre acţiuni, căi de comunicaţie) A deveni (mai anevoios). 3) (despre persoane) A deveni (mai) greoi, mai încet la lucru. 4) fig. A produce o senzaţie de apăsare, de greutate. 5) fig. A deveni (mai) împovărător. /în + greoiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.