- oneros
- ONERÓS, -OÁSĂ, oneroşi, -oase, adj. (Despre contracte, convenţii etc) Care impune cuiva sarcini; p.ext. împovărător, apăsător; necinstit. ♢ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestaţie fără a urmări să primească ceva în schimb. – Din fr. onéreux, lat.onerosus.Trimis de laurap, 01.09.2008. Sursa: DEX '98ONERÓS adj. v. apăsător, copleşitor, covârşitor, dezavantajos, greu, ilegal, ilicit, incorect, împovărător, necinstit, necorect, nefavorabil, nelegal, neonest, neprielnic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeonerós adj. m., pl. oneróşi; f. sg. oneroásă, pl. oneroáseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficONER//ÓS onerosoásă (onerosóşi, onerosoáse) (despre contracte, convenţii etc.) Care impune cuiva anumite sarcini. /<fr. onéreux, lat. onerosusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXONERÓS, -OÁSĂ adj. Costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. ♦ (jur.) Cu titlu oneros = cu condiţia de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. [< fr. onéreux, lat. onerosus < onus – sarcină].Trimis de LauraGellner, 14.12.2006. Sursa: DNONERÓS, -OÁSĂ adj. (despre contracte, convenţii etc.) care impune suportarea unor cheltuieli mari. o (jur.) cu titlu oneros = cu condiţia de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. ♢ costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. (< fr. onéreux, lat. onorosus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.