leziúne — s. f. (sil. zi u ), g. d. art. leziúnii; pl. leziúni … Romanian orthography
nevrită — NEVRÍTĂ, nevrite, s.f. Leziune inflamatorie sau degenerativă a unui nerv. – Din fr. névrite. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 nevrítă (leziune a unui nerv) s. f. (sil. vri ), pl. nevríte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
ulcer — ÚLCER, ulcere, s.n. 1. Leziune (fără tendinţă de cicatrizare) care apare pe suprafaţa pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezenţa unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de… … Dicționar Român
carie — CÁRIE, carii, s.f. 1. Leziune de natură microbiană sau chimică a dinţilor, a oaselor şi care, prin evoluţie, formează o cavitate. 2. Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. – Din fr. carie, lat. caries … Dicționar Român
contuzie — CONTÚZIE, contuzii, s.f. Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea ţesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului. [var.: contuziúne s.f.] – Din fr. contusion, lat. contusio, onis. Trimis de IoanSoleriu,… … Dicționar Român
entorsă — ENTÓRSĂ, entorse, s.f. Leziune traumatică a unei articulaţii provocată de executarea bruscă a unei mişcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. – Din fr. entorse. Trimis de… … Dicționar Român
rană — RÁNĂ, răni, s.f. 1. Ruptură internă sau exterioară a ţesutului unei fiinţe vii, sub acţiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ♢ expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a… … Dicționar Român
strie — STRÍE, strii, s.f. (anat.) 1. Grup de fibre nervoase cu traiect longitudinal, în encefal. 2. Leziune a pielii cu aspect liniar. – Din fr. strie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 stríe s. f., g. d. stríei; pl. stríi Trimis de siveco … Dicționar Român
apicoliză — APICOLÍZĂ s.f. 1. Operaţia de turtire a vîrfului unui plămân. 2. Leziune a vârfului rădăcinii dentare, datorită de obicei unor infecţii cronice parodontale. [< fr. apicolyse, cf. lat. apex – vârf, gr. lysis – disociere]. Trimis de LauraGellner … Dicționar Român
degerătură — DEGERĂTÚRĂ, degerături, s.f. Inflamaţie, iritaţie, rană, leziune provocată de acţiunea frigului asupra ţesuturilor. – Degera + suf. ătură. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 degerătúră s. f., g. d. art. degerătúrii; pl. degerătúri… … Dicționar Român
