încărca

încărca
ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuş sau un proiectil cu material exploziv. 2. tranz. şi refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. tranz. fig. A exagera cu scopul de a înşela. ♦ spec. A adăuga prin înşelătorie un plus la socoteală. 4. tranz. (În expr.) A-şi încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-şi încărca sufletul cu... = a-şi împovăra conştiinţa. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. – lat. *incarricare.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A încărca ≠ a descărca
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNCĂRCÁ vb. 1. a umple, (Transilv.) a tecărui. (încărca carul cu fân.) 2. v. împovăra. 3. v. umple.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNCĂRCÁ vb. v. exagera.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

încărcá vb., ind. prez. 1 sg. încárc, 3 sg. şi pl. încárcă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCĂRCÁ încárc tranz. 1) (vehicule, recipiente etc.) A umple cu o povară (pentru a fi transportată). încărca carul cu fân. ♢ A-şi încărca sufletul a se face vinovat de ceva; a-şi împovăra conştiinţa. 2) (fiinţe) A pune să care greutăţi. 3) (poveri de transportat) A ridica pentru a pune într-un vehicul, într-un recipient sau pe spinarea unei fiinţe. 4) (arme de foc) A umple cu încărcătură. 5) A face să poarte multe poveri; a împovăra. ♢ Încărcat de ani a fi bătrân. 6) rar (datorii, socoteli etc.) A mări înşelând. încărca nota de plată. 7) A umple de murdărie. Încărcat de noroi. 8) (acumulatoare electrice) A dota cu energie (prin cuplare la o reţea de curent continuu). încărca o baterie electrică. /<lat. incarricare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

încărcá (încárc, încărcát), vb. – 1. A umple cu ceva. – 2. A împovăra, a copleşi. – 3. A bate, a ciomăgi. – 4. (înv.) A însărcina. – Mr. (î)ncarcu, megl. (a)ncarc, istr. (ăn)cargescu. lat. carrĭcāre, cf. carcati în Glosele de la Reichenau (Puşcariu 810; Candrea-Dens., 257; REW 1719; DAR), cf. alb. ngarkoń (Philippide, II, 644), it. (in)carricare, prov., sp. (en)cargar, fr. charger (v. fr. enchargier), cat., port. encarregar. – Der. încărcat, adj. (umplut; plin cu ceva; f. rar, gravidă), pentru al cărui ultim uz, cf. grea, sp. cargada; încărcător, s.n. (dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartuşe în magazia unei arme de foc); încărcător, s.m. (persoană care încarcă un recipient, servitor care încarcă o piesă de artilerie); încărcătură, s.f. (încărcare; ceea ce transportă un vehicul sau o persoană); încărcătoare, s.f. (rampă de încărcare). cf. descărca.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • supraîncărca — SUPRAÎNCĂRCÁ, supraîncárc, vb. I. tranz. A încărca peste măsură; a împovăra pe cineva cu o muncă exagerată. [pr.: pra în ] – Supra + încărca (după fr. surcharger). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  supraîncărcá vb. (sil. pra ), ind.… …   Dicționar Român

  • încărcător — ÎNCĂRCĂTÓR, (1) încărcători, s.m., (2, 3) încărcătoare, s.n. 1. s.m. Persoană care încarcă un recipient, un cuptor etc., care alimentează cu combustibil o maşină cu aburi etc. 2. s.n. Aparat, dispozitiv, maşină cu care se încarcă un vehicul, un… …   Dicționar Român

  • încărcătură — ÎNCĂRCĂTÚRĂ, încărcături, s.f. 1. Încărcare. 2. (concr.) Ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o fiinţă. ♦ Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. ♦ Explozibil introdus… …   Dicționar Român

  • lesta — LESTÁ, lestez, vb. I. tranz. A încărca cu lest o navă sau o aeronavă pentru a le asigura stabilitatea. – Din fr. lester. Trimis de LauraGellner, 19.05.2004. Sursa: DEX 98  lestá vb., ind. prez. 1 sg. lestéz, 3 sg …   Dicționar Român

  • negativa — NEGATIVÁ, negativez, vb. I. tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CATALIZĂ NEGATÍVĂ s. v. anticataliză. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  negativá… …   Dicționar Român

  • oxigena — OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. refl. (Despre diverse substanţe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. refl. (med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roşii. 3. tranz. şi refl. A( şi) decolora… …   Dicționar Român

  • reşarja — REŞARJÁ, reşarjéz, vb. I. tranz. A încărca cuptorul cu o nouă şarjă. – Din fr. recharger. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  reşarjá vb., ind. prez. 1 sg. reşarjéz, 3 sg. şi …   Dicționar Român

  • împovăra — ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. tranz. şi refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A împovăra ≠ a despovăra, a uşura Trimis… …   Dicționar Român

  • încărcat — ÎNCĂRCÁT1 s.n. Faptul de a (se) încărca. – v. încărca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCĂRCÁT2, Ă, încărcaţi, te, adj. 1. (Despre un vehicul, un agregat de prelucrare etc.) Umplut, plin cu ceva. ♦ (Despre oameni sau animale) Care …   Dicționar Român

  • autoîncărcător — AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s.n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [Pr: a u ] – Auto1 + încărcător. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autoîncărcătór s. n. (sil. a u ), pl. autoîncărcătoáre Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”