- înstrăina
- ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, vb. I. 1. tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un ban material. ♦ A sustrage, a fura. 2. refl. A-şi părăsi familia, locul de naştere sau de reşedinţă, stabilindu-se în altă parte. ♦ fig. A se îndepărta sufleteşte; a pierde afecţiunea, simpatia cuiva. [pr.: -stră-i. – var.: înstreiná vb. I] – În + străin.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNSTRĂINÁ vb. 1. (înv. şi reg.) a (se) străina. (S-au înstrăina de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce te-ai înstrăina de noi?) 3. (jur.) a aliena. (A înstrăina un bun.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeÎNSTRĂINÁ vb. v. emigra, expatria, pribegi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînstrăiná vb. (sil. -stră-i-), ind. prez. 1 sg. înstrăinéz, 3 sg. şi pl. înstrăineázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNSTRĂIN//Á înstrăinaéz tranz. 1) A face să se înstrăineze. 2) jur. A face să intre în posesia altcuiva prin cedarea oficială a dreptului de proprietate; a aliena. 3) (bunuri materiale) A lua pe ascuns şi pe nedrept; a fura; a sustrage. [Sil. în-stră-i-] /în + străinTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNSTRĂIN//Á mă înstrăinaéz intranz. 1) A deveni străin (sufleteşte). 2) A se aşeza cu traiul în altă parte, despărţindu-se de baştină şi de cei apropiaţi. /în + străinTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.