înstrăinat

înstrăinat
ÎNSTRĂINÁT1 s.n. Înstrăinare. [pr.: -stră-i-. – var.: înstreinát s.n.] – v. înstrăina.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNSTRĂINÁT2, -Ă, înstrăinaţi, -te, adj. 1. Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului iniţial. 2. Îndepărtat sau plecat definitiv de acasă în altă localitate sau într-o ţară străină; fig. îndepărtat, rupt sufleteşte de cineva. [pr.: -stră-i-. – var.: înstreinát, -ă ad j.] – v. înstrăina.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNSTRĂINÁT adj. 1. străin, (fig.) dezrădăcinat. (înstrăinat printre ai săi.) 2. (jur.) alienat. (Bunuri înstrăinat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

înstrăinát s. n. (sil. -stră-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • alienabil — ALIENÁBIL, Ă, alienabili, e, adj. (jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [pr.: li e ] – Din fr. aliénable. Trimis de ana zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX 98  Alienabil ≠ inalienabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • inalienabil — INALIENÁBIL, Ă, inalienabili, e, adj. (Despre drepturi, bunuri) Care, potrivit legii sau voinţei părţilor, nu poate fi înstrăinat. [pr.: li e ] – Din fr. inaliénable. Trimis de paula, 16.05.2002. Sursa: DEX 98  Inalienabil ≠ alienabil Trimis de… …   Dicționar Român

  • depeizat — DEPEIZÁT adj. (Franţuzism) Rupt de ţara, de locul de origine; înstrăinat. ♦ (fig.) Dezorientat, derutat; înstrăinat, însingurat. [< fr. dépaysé]. Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • renegat — RENEGÁT, Ă, renegaţi, te, s.m. şi f. Persoană care s a înstrăinat, s a lepădat de patria, de credinţa sa. ♦ Persoană care a renunţat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociaţia sau partidul căruia i a aparţinut. –… …   Dicționar Român

  • rupt — RUPT2, Ă, rupţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ fig. (Despre relaţii …   Dicționar Român

  • străin — STRĂÍN, Ă, străini, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care face parte din populaţia altei ţări decât aceea în care se află sau trăieşte; (om, fiinţă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuieşte,… …   Dicționar Român

  • alienat — ALIENÁT, Ă, alienaţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun, dement. [pr.: li e ] – Din fr. aliéné, lat. alienatus. Trimis de ana zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX 98  ALIENÁT adj., s. 1 …   Dicționar Român

  • dezrădăcinat — DEZRĂDĂCINÁT, Ă, dezrădăcinaţi, te, adj. 1. (Despre plante) Care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot. 2. p. anal. (Despre oameni) Care şi a părăsit locul de naştere şi se simte străin în noul loc; care nu se poate adapta (la noile condiţii… …   Dicționar Român

  • inalienabilitate — INALIENABILITÁTE s.f. Calitate a unui drept sau a unui bun de a fi inalienabil. [pr.: li e ] – Din fr. inaliénabilité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  Inalienabilitate ≠ alienabilitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime… …   Dicționar Român

  • inalienare — INALIENÁRE, inalienări, s.f. (jur.) Situaţia, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare. [pr.: li e ] – Din fr. inaliénation. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  inalienáre s. f., pl. inalienări Trimis de siveco, 10 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”