- renegat
- RENEGÁT, -Ă, renegaţi, -te, s.m. şi f. Persoană care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credinţa sa. ♦ Persoană care a renunţat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociaţia sau partidul căruia i-a aparţinut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RENEGÁT adj., s. (bis.) 1. adj. (înv.) preastâpnic. (Om renegat.) 2. s. (livr.) apostat.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerenegát adj. m., s. m., pl. renegáţi; f. sg. renegátă, pl. renegáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRENEGÁ//T renegatţi m. 1) Persoană care s-a lepădat de patria sau de credinţa sa. 2) Persoană care a renunţat la convingerile sale anterioare, trădându-şi grupul sau partidul din care a făcut parte; apostat. /<fr. renégat, germ. RenegatTrimis de siveco, 03.07.2007. Sursa: NODEXRENEGÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care s-a lepădat de patria, de credinţa sa; (cel) care şi-a lepădat vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparţinut. [< fr. renégat, cf. rus. renegat].Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DNRENEGÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a înstrăinat de patria, de credinţa sa. ♢ (cel) care a renunţat la vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparţinut. (< fr. renégat, germ. Renegat)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.