alienare — ALIENÁRE, alienări, s.f. 1. (jur.) Acţiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. 2. (fil.) Înstrăinare. 3. (med.; în sintagma) Alienare mintală = nebunie. [pr.: li e ] – v. aliena. Trimis de ana zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX 98 ALIENÁRE s. 1 … Dicționar Român
emigrare — EMIGRÁRE, emigrări, s.f. Acţiunea de a emigra şi rezultatul ei; expatriere, emigraţie. – v. emigra. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 EMIGRÁRE s. emigraţie, expatriere, pribegie, (înv. şi livr.) desţărare, (înv.) înstrăinare. (emigrare … Dicționar Român
surghiun — SURGHIÚN, (1) surghiunuri, s.n. (2) surghiuni, s.m. 1. s.n. Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situaţie de exilat, de proscris; fig. pribegie, înstrăinare. 2. (înv.) s.m. Surghiunit. – Din tc. sürgün. Trimis de Iris, 08.12.2006. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
înstreinare — ÎNSTREINÁRE s.f. v. înstrăinare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
înstrăinat — ÎNSTRĂINÁT1 s.n. Înstrăinare. [pr.: stră i . – var.: înstreinát s.n.] – v. înstrăina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNSTRĂINÁT2, Ă, înstrăinaţi, te, adj. 1. Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului iniţial. 2. Îndepărtat … Dicționar Român
