surghiun

surghiun
SURGHIÚN, (1) surghiunuri, s.n. (2) surghiuni, s.m. 1. s.n. Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situaţie de exilat, de proscris; fig. pribegie, înstrăinare. 2. (înv.) s.m. Surghiunit. – Din tc. sürgün.
Trimis de Iris, 08.12.2006. Sursa: DEX '98

SURGHIÚN adj., s. v. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SURGHIÚN s. 1. v. exil. 2. deportare.
Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: Sinonime

surghiún (persoană) s. m., pl. surghiúni
Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

surghiún (exil) s. n., pl. surghiúnuri
Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

SURGHIÚN surghiunuri n. înv. 1) Măsură represivă constând în expulzarea din ţară sau din locul de trai a unei persoane care s-a făcut vinovată faţă de puterea de stat; exil; expulzare; deportare. 2) Stare a unei persoane expulzate din ţară sau din locul de trai. [Sil. -ghiun] /<turc. sürgün
Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: NODEX

surghiún (-nuri), s.n. – Deportare, exil. var. Mold. surgun. Mr. surghiune, megl. surghiun. tc. sürgün (Roesler 603; Şeineanu, II, 329; Lokotsch 1950), cf ngr. σουργούνια, alb. sürgün, bg. sjurgjun. – Der. surghiuni, vb. (a exila); surghiunie, s.f. (deportare); surgunlîc, s.n. (înv., exil), din tc. sürgünlik.
Trimis de blaurb, 12.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • surghiún — I. (persoanã)s. m.,pl. surghiúni II. (exil) s. n., pl. surghiúnuri …   Romanian orthography

  • exil — EXÍL, exiluri, s.n. 1. Pedeapsă aplicată în unele ţări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetăţean din ţara sau din localitatea în care trăieşte; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria ţară sau localitate,… …   Dicționar Român

  • surghiuni — SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SURGHIUNÍ vb. (jur.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie,… …   Dicționar Român

  • proscripţie — PROSCRÍPŢIE, proscripţii, s.f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracţiuni politice. ♢ Listă de proscripţie = listă afişată care cuprindea numele persoanelor declarate în… …   Dicționar Român

  • izgoni — IZGONÍ, izgonesc, vb. IV. tranz. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. – Din sl. izgoniti. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  IZGONÍ vb. 1. a alunga, a depărta, a goni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a… …   Dicționar Român

  • urgie — URGÍE, urgii, s.f. (pop.) 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ♢ loc. adj. De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănţuire violentă de forţe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om duşmănos, furios etc.; …   Dicționar Român

  • deportare — DEPORTÁRE, deportări, s.f. Acţiunea de a deporta şi rezultatul ei. – v. deporta. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPORTÁRE s. (jur., pol.) surghiun, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlâc. (deportare cuiva în urma unei… …   Dicționar Român

  • exilat — EXILÁT, Ă, exilaţi, te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din ţara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ fig. Retras, izolat. [pr.: eg zi ] – v. exila. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EXILÁT adj., s. (jur.) …   Dicționar Român

  • izganie — izganíe s.f. (înv.) exil, surghiun. Trimis de blaurb, 05.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • proscriere — PROSCRÍERE, proscrieri, s.f. Acţiunea de a proscrie şi rezultatul ei. – v. proscrie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROSCRÍERE s. 1. v. surghiunire. 2. v. interzicere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PROSCRÍERE …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”