- alienare
- ALIENÁRE, alienări, s.f. 1. (jur.) Acţiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. 2. (fil.) Înstrăinare. 3. (med.; în sintagma) Alienare mintală = nebunie. [pr.: -li-e-] – v. aliena.Trimis de ana_zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX '98ALIENÁRE s. 1. v. înstrăinare. 2. v. nebunie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimealienáre s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. alienării; pl. alienăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficALIENÁRE s.f. Transmitere a dreptului de proprietate; înstrăinarea unui bun. ♦ (fil.) Fenomenul de transpunere, în anumite condiţii social-istorice, a întregii activităţi umane şi a rezultatelor acesteia (problemele muncii, instituţiile sociale, valorile spirituale) în forţe străine şi vrăjmaşe omului. [< aliena].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNALIENÁRE s. f. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare. ♢ (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie. (< aliena)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.