inalienare

INALIENÁRE, inalienări, s.f. (jur.) Situaţia, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare. [pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénation.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



inalienáre s. f., pl. inalienări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INALIENÁRE s.f. (Liv.) Situaţia a ceea ce nu este înstrăinat, alienat; neînstrăinare. [După fr. inaliénation].

Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DN



INALIENÁRE s. f. (jur.) situaţia, starea a ceea ce este inalienabil. (după fr. inaliénation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN