înfige

înfige
ÎNFÍGE, înfíg, vb. III. 1. tranz. A face ca un obiect cu vârf ascuţit să intre adânc În ceva; a împlânta, a vârî. ♢ expr. A înfige mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A împlânta ceva într-un obiect ascuţit. 2. refl. fig. (fam.) A se apuca de ceva (fără dreptul sau priceperea necesară), a intra sau a se amesteca undeva cu obrăznicie. [prez. s. înfipsei, part. înfipt] – lat. infigere.
Trimis de valeriu, 28.12.2006. Sursa: DEX '98

ÎNFÍGE vb. 1. a băga, a împlânta, a vârî, (rar) a implanta,(înv. şi reg.) a petrece. (A înfige cuţitul în animal.) 2. a intra, a se împlânta, a pătrunde. (Glonţul i s-a înfige adânc în corp.) 3. v. trage.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înfíge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfíg, perf. s. 1 sg. înfipséi, 1 pl. înfípserăm; part. înfípt
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNFÍGE înfíg tranz. 1) (obiecte ascuţite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuţişul; a împlânta. înfige un ac. înfige un par în pământ. ♢ înfige ochii a privi ţintă. 2) A face să intre în ascuţişul a ceva. înfige carnea în frigare. /<lat. infigere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNFÍGE mă înfíg intranz. fig. (despre persoane) 1) A se avânta cu energie şi cu poftă. înfige la sarmale. 2) A se băga în mod obraznic; a se amesteca nepoftit. înfige în discuţie. /<lat. infigere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

înfíge (înfíg, înfípt), vb. – 1. A împlînta, a vîrî. – 2. A fixa. – 3. A străpunge, a traversa. – 4. (refl.) A se amesteca, a se băga, a se interpune. – Mr. (n)hig, hipşu, (n)hiptă, (n)hidzire. lat. infῑgĕre (Puşcariu 841; Candrea-Dens., 780; REW 4402; DAR), cf. it. (in)figere. part. înfipt (lat. *infictum, în loc de infixum, prin analogie cu vb. ca dicere sau facere) a produs var. înfipta, vb. (rar, Mold., a înfige, a împlînta, a străpunge). – Der. înfipt, adj. (fixat, împlîntat; băgăreţ, neruşinat); înfigăreţ, adj. (băgăcios, inoportun).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • înfíge — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfíg, perf. s. 1 sg. înfipséi, 1 pl. înfípserãm; part. înfípt …   Romanian orthography

  • împlânta — ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. tranz. şi refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ tranz. (Rar) A fixa, a aşeza. – lat. implantare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPLÂNTÁ vb. 1. v. înfige. 2. a intra, a se înfige, a pătrunde. (Glonţul …   Dicționar Român

  • planta — PLANTÁ, plantez, vb. I. tranz. 1. A înfige în pământ puieţi, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieţi, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ♢ expr. (refl.) A se planta în faţa cuiva = a se opri… …   Dicționar Român

  • frige — FRÍGE, frig, vb. III. 1. tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige linte s.m. invar. = om avar, zgârcit,… …   Dicționar Român

  • înfipt — ÎNFÍPT, Ă, înfipţi, te, adj. 1. Nemişcat, neclintit, ţeapăn. 2. (fam.) Îndrăzneţ, cutezător; p. ext. obraznic. ♦ (Adverbial) De a dreptul, direct. – v. înfige. Trimis de valeriu, 01.04.2009. Sursa: DEX 98  ÎNFÍPT adj. v. îndrăzneţ. Trim …   Dicționar Român

  • banderilier — banderiliér s. m., pl. banderiliéri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BANDERILIÉR s.m. Toreador care înfige banderilele în taur. [pron. lier. / < fr., sp. banderillero]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • butonieră — BUTONIÉRĂ, butoniere, s.f. Tăietură mică într o stofă, într o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (şi în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [pr.: ni e ] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • frigare — FRIGÁRE, frigări, s.f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuţită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului2; ţiglă. ♢ loc. adj. şi adv. La frigare = fript în frigare deasupra jeraticului. 2. (bot.; la pl.) Plantă… …   Dicționar Român

  • intra — INTRA1 Element de compunere însemnând în , între , care serveşte la formarea unor adjective şi substantive. – Din fr. intra , lat. intra. Trimis de valeriu, 01.03.2007. Sursa: DEX 98  INTRÁ2, íntru, vb. I. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A trece… …   Dicționar Român

  • marcotă — MARCÓTĂ, marcote, s.f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte. Trimis de claudia, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”