înfigere

înfigere
ÎNFÍGERE, înfigeri, s.f. Acţiunea de a (se) înfige; împlântare. – v. înfige.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNFÍGERE s. împlântare, vârâre. (înfigere cuţitului în animal.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

înfígere s. f., g.-d. art. înfígerii; pl. înfígeri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • ahíto — (del lat. infictus < infigere, clavar, hundir.) ► adjetivo 1 Se aplica a quien ha comido hasta hartarse. SINÓNIMO harto 2 Que está cansado de alguna persona o de algo: ■ ahíto de tantas críticas abandonó su puesto. SINÓNIMO [hastiado] ►… …   Enciclopedia Universal

  • Infix — Ịn|fix 〈n. 11; Gramm.〉 in den Wortstamm eingefügtes Bildungsglied, z. B. das n in lat. frango „ich zerbreche“, gegenüber fractus „zerbrochen“ [<lat. infixus „hineingeheftet“, Part. Perf. zu infigere „hineinheften“] * * * Ịn|fix [lat.… …   Universal-Lexikon

  • înfige — ÎNFÍGE, înfíg, vb. III. 1. tranz. A face ca un obiect cu vârf ascuţit să intre adânc În ceva; a împlânta, a vârî. ♢ expr. A înfige mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A împlânta ceva într un obiect ascuţit. 2. refl. fig. (fam …   Dicționar Român

  • împlântare — ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s.f. Acţiunea de a (se) împlânta şi rezultatul ei; înfigere: p. ext. fixare, înţepenire. – v. împlânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPLÂNTÁRE s. v. înfigere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • Infix — In*fix , v. t. [imp. & p. p. {Infixed}; p. pr. & vb. n. {Infixing}.] [L. infixus, p. p of infigere to infix; pref. in in + figere to fix: cf. F. infixer. See {Fix}.] 1. To set; to fasten or fix by piercing or thrusting in; as, to infix a sting,… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Infixed — Infix In*fix , v. t. [imp. & p. p. {Infixed}; p. pr. & vb. n. {Infixing}.] [L. infixus, p. p of infigere to infix; pref. in in + figere to fix: cf. F. infixer. See {Fix}.] 1. To set; to fasten or fix by piercing or thrusting in; as, to infix a… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Infixing — Infix In*fix , v. t. [imp. & p. p. {Infixed}; p. pr. & vb. n. {Infixing}.] [L. infixus, p. p of infigere to infix; pref. in in + figere to fix: cf. F. infixer. See {Fix}.] 1. To set; to fasten or fix by piercing or thrusting in; as, to infix a… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • infix — I. transitive verb Etymology: Latin infixus, past participle of infigere, from in + figere to fasten more at fix Date: 1502 1. to fasten or fix by piercing or thrusting in 2. to impress firmly in the consciousness or disposition 3. to insert (as… …   New Collegiate Dictionary

  • Angel, die — Die Angel, plur. die n, Diminutivum Angelchen, ein Wort, welches in denjenigen Fällen, in welchen es heut zu Tage gebraucht wird, vornehmlich einen doppelten Begriff mit sich führet. 1. Den Begriff der Spitze, und da wird es, 1) in vielen Fällen… …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

  • infix — infixion /in fik sheuhn/, n. v. /in fiks , in fiks /; n. /in fiks /, v.t. 1. to fix, fasten, or drive in: He infixed the fatal spear. 2. to implant: to infix a habit. 3. to instill (a fact, idea, etc.) in the mind or memory; impress. 4. Gram. to… …   Universalium

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”