înfietor

ÎNFIETÓR, -OÁRE, înfietori, -oare, s.m. şi f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98



ÎNFIETÓR s. (jur.) adoptator. (înfietor al unui nou-năs-cut.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



înfietór s. m. (sil. -fi-e-), pl. înfietóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic