- împlânta
- ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. tranz. şi refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ tranz. (Rar) A fixa, a aşeza. – lat. implantare.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎMPLÂNTÁ vb. 1. v. înfige. 2. a intra, a se înfige, a pătrunde. (Glonţul i s-a împlânta adânc în corp.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎMPLÂNTÁ vb. v. planta, pune, răsădi, sădi, transplanta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîmplântá vb., ind. prez. 1 sg. împlânt, 3 sg. şi pl. împlântăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎMPLÂNTÁ împlânt tranz. 1) (obiecte ascuţite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuţişul; a înfige. A-şi împlânta unghiile. 2) A face să intre în ascuţişul a ceva. împlânta un steag. /<lat. implantareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXîmplîntá (împlântát, împlântát), vb. – 1. A planta, a pune în pămînt o plantă. – 2. A aşeza, a fixa. – 3. A înfige, a vîrî. – Mr. (m)plîntu, megl. plăntu, plăntari. lat. plantāre (Puşcariu 790; Candrea-Dens., 1411; DAR), cf. it. piantare, fr. planter, sp. plantar, port. prantar. cf. plîntă.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.