îndrăzni

îndrăzni
ÎNDRĂZNÍ, îndrăznesc, vb. IV. tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. "a îndrăzni" < sl.).
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A îndrăzni ≠ a se jena, a se ruşina, a se sfii, a (se) teme
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNDRĂZNÍ vb. 1. a cuteza, a se încumeta, (astăzi rar) a se semeţi, (pop.) a se bizui, (înv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se întinde. (Cine nu îndrăzni nu izbuteşte.) 2. a cuteza, a se încumeta, a pofti. (Să îndrăzni el să nu vină la timp!) 3. v. permite.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îndrăzní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndrăznésc, imperf. 3 sg. îndrăzneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndrăzneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNDRĂZN//Í îndrăzniésc intranz. (urmat mai ales de o propoziţie complementară cu conjunctivul) A risca biruind frica sau jena; a cuteza; a se încumeta. Cine nu îndrăznieşte, nu izbuteşte. Să îndrăzniească să nu vină. /în + sl. driznonti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

îndrăzní (îndrăznésc, îndrăznít), vb. – 1. (înv.) A prinde curaj, a se însufleţi. – 2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – var. îndrăsni. sl. drŭznati, de la drŭzŭ "îndrăzneţ", cf. Puşcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparenţelor, drept un termen de cultură). – Der. îndrăznitor, adj. (cutezător, curajos); neîndrăzneţ, adj. (timid); îndrăzneală, s.f. (cutezanţă, curaj).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • încumeta — ÎNCUMETÁ, încúmet, vb. I. refl. 1. A îndrăzni; a cuteza. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. în ) A se bizui, a se încrede în ceva. [var.: (reg.) încuméte vb. III] – cf. lat. c o m m i t t e r e. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa …   Dicționar Român

  • cuteza — A cuteza ≠ a se jena, a se intimida, a se ruşina, a se sfii, a se teme Trimis de siveco, 20.03.2007. Sursa: Antonime  CUTEZÁ vb. 1. v. îndrăzni. 2. a se încumeta, a îndrăzni, a pofti. (Să cuteza să nu vină la timp!) 3. v. permite. Trimis de… …   Dicționar Român

  • semeţi — SEMEŢÍ, semeţésc, vb. IV. refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a şi da importanţă; a deveni trufaş, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [var.: (reg.) sumeţí vb. IV] – Din semeţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • dinainte — DINAÍNTE, adv. 1. În faţă, înainte. ♢ Pe dinainte = prin faţă. ♢ loc. adj. De dinainte = din faţă. ♢ expr. A (sau a l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu i trece cuiva… …   Dicționar Român

  • permite — PERMÍTE, permít, vb. III. tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într un anumit fel (şi a nu l împiedica); a încuviinţa, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A şi lua libertatea de a face… …   Dicționar Român

  • risca — RISCÁ, risc, vb. I. tranz. şi intranz. A( şi) pune în primejdie viaţa, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ intranz. A participa la o acţiune nesigură, a acţiona la noroc. ♦ refl. (înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din… …   Dicționar Român

  • nas — NAS, nasuri, s.n. 1. Parte proeminentă a feţei, situată între obraji, frunte şi gură, servind ca organ al respiraţiei şi al mirosului. ♢ loc. adv. Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în faţă, sub ochii cuiva. (În… …   Dicționar Român

  • îndrăzneală — ÎNDRĂZNEÁLĂ, îndrăzneli, s.f. Atitudine sau purtare îndrăzneaţă; curaj, cutezanţă, îndrăznire. ♦ Faptă îndrăzneaţă. – Îndrăzni + suf. eală. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  Îndrăzneală ≠ jenă, sfială Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • îndrăzneţ — ÎNDRĂZNÉŢ, EÁŢĂ, îndrăzneţi, e, adj. Care nu se teme de greutăţi şi de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care îşi îngăduie prea multe; obraznic. – Îndrăzni + suf. eţ. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • îndrăznitor — ÎNDRĂZNITÓR, OÁRE, îndrăznitori, oare, adj. (Rar) Care îndrăzneşte; îndrăzneţ. – Îndrăzni + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  îndrăznitór adj. m., pl. îndrăznitóri; f. sg. şi pl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”