curajos — CURAJÓS, OÁSĂ, curajoşi, oase, adj. Plin de curaj; îndrăzneţ, ferm. [var.: curagiós, oásă adj.] – Din fr. courageux. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Curajos ≠ fricos, laş Trimis de siveco, 05.04.2009. Sursa: Antonime CURAJÓS … Dicționar Român
temerar — TEMERÁR, Ă, temerari, e, adj. Îndrăzneţ (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TEMERÁR adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz.… … Dicționar Român
argonaut — ARGONAÚT, argonauţi, s.m. 1. (mitol.) Nume dat eroilor antici greci care au călătorit pe corabia Argo spre Colchida. ♦ fig. Navigator îndrăzneţ. 2. Specie de moluscă cefalopodă din apele tropicale (Argonauta argo). – Din fr. argonaute. Trimis de… … Dicționar Român
brav — BRAV, Ă, bravi, e, adj., s.m. 1. adj. Viteaz, curajos, îndrăzneţ. 2. s.m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza şi omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
dârz — DÂRZ, Ă, dârji, ze, adj. (Despre fiinţe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneţ, curajos, cutezător. ♢ Aprig, înverşunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpăţânat. 3. Mândru, semeţ, ţanţoş. [pl. şi: (m.) dârzi, (f.)… … Dicționar Român
intrepid — INTREPÍD, Ă, intrepizi, de, adj. (livr.) Care nu dă înapoi în faţa greutăţilor, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneţ, cutezător. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INTREPÍD adj. v.… … Dicționar Român
paladin — PALADÍN, paladini, s.m. (În evul mediu, în Europa apuseană) Nobil slujitor la palatul unor regi; p. ext. cavaler rătăcitor din evul mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ fig. Bărbat voinic, îndrăzneţ, însufleţit de sentimente… … Dicționar Român
curaj — CURÁJ s.n. Forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acţiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăţie. ♢ (Cu valoare de interjecţie) Fii… … Dicționar Român
cutezător — CUTEZĂTÓR, OÁRE, cutezători, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneţ, curajos, temerar. – Cuteza + suf. ător. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CUTEZĂTÓR adj. v. curajos. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
deliu — DELÍU, ÍE, delii, s.m., adj. (înv.) 1. s.m. Soldat din călărimea uşoară turcă. ♦ (În Ţara Românească şi în Moldova) Soldat din corpul de călăreţi înfiinţat de Minai Viteazul o dată cu corpul beşliilor; (în perioada fanariotă) soldat din garda… … Dicționar Român
