- brav
- BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s.m. 1. adj. Viteaz, curajos, îndrăzneţ. 2. s.m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza şi omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Brav ≠ fricos, laş, neîndrăzneţTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeBRAV adj. v. curajos.Trimis de siveco, 01.11.2007. Sursa: Sinonimebrav adj. m., s. m., pl. bravi; f. sg. brávă, pl. bráveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBRAV bravă (bravi, brave) Care dă dovadă de bărbăţie şi curaj; îndrăzneţ; cutezător; curajos; viteaz. /<fr. brave, it. bravoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora şi teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo].Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DNbrav (brávă), adv. – Viteaz, îndrăzneţ. fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s.f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERBRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneţ. (< fr. brave)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.