- brava
- BRAVÁ1, bravez, vb. I. tranz. A înfrunta bărbăteşte, vitejeşte (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BRÁVA2 interj. v. bravo.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BRAVÁ vb. 1. v. sfida. 2. v. înfrunta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebravá vb., ind. prez. 1 sg. bravéz, 3 sg. şi pl. braveázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA BRAV//Á bravaéz 1. tranz. (primejdii) A depăşi cu bărbăţie; a înfrunta fără frică. 2. intranz. A o face pe bravul; a manifesta ambiţia de a se evidenţia ca fiind viteaz. /<fr. braverTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBRÁVA interj. v. bravo.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNBRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DNBRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ♢ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.