curaj

curaj
CURÁJ s.n. Forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acţiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăţie. ♢ (Cu valoare de interjecţie) Fii îndrăzneţ, tare! nu te lăsa!; [var.: (pop.) coráj s.n.] – Din fr. courage.
Trimis de RACAI, 06.10.2008. Sursa: DEX '98

Curaj ≠ laşitate, teamă, frică
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CURÁJ s. 1. bărbăţie, bravură, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanţă, (rar) cutezare, (pop. şi fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semeţire, (grecism înv.) taros. (Dovedeşte un mare curaj în acţiunile sale.) 2. v. vitejie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

curáj s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CURÁJ1 n. Trăsătură de caracter care-l caracterizează pe omul fără teamă; îndrăzneţ. Act de curaj. /<fr. courage
Trimis de siveco, 28.02.2009. Sursa: NODEX

CURÁJ2 interj. (se foloseşte pentru a îmbărbăta pe cineva). /<fr. courage
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CURÁJ s.n. Îndrăzneală, bărbăţie, vitejie, tărie de caracter. [< fr. courage, cf. it. coraggio < lat. cor – inimă].
Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DN

curáj (-juri), s.n. – 1. Vitejie, temeritate. – 2. Furie, mînie. – var. (pop.) coraj. Mr. curagiu. fr. courage, it. coraggio (sec. XVIII). Sensul 2 se potriveşte mai bine pentru var., cf. sp. coraje. Cuvîntul mr. provine din it. – Der. curajos, adj., din fr. courageux; încuraja, vb. (a îmbărbăta, a anima, a stimula), din fr. encourager; încurajator, adj. (de încurajare); descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe baza fr. décourager; descurajator, adj. (care descurajează).
Trimis de blaurb, 02.07.2007. Sursa: DER

CURÁJ s. n. îndrăzneală, bărbăţie, vitejie, tărie de caracter. (< fr. courage)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • inimă — ÍNIMĂ, inimi, s.f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracţiile sale ritmice, circulaţia sângelui în organism, la om şi la animalele superioare;… …   Dicționar Român

  • încuraja — ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A (se) încuraja ≠ a (se) înfricoşa, a (se) speria Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • bravură — BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s.f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăţie. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BRAVÚRĂ s. 1. v. vitejie. 2. v. curaj. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • curajos — CURAJÓS, OÁSĂ, curajoşi, oase, adj. Plin de curaj; îndrăzneţ, ferm. [var.: curagiós, oásă adj.] – Din fr. courageux. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Curajos ≠ fricos, laş Trimis de siveco, 05.04.2009. Sursa: Antonime  CURAJÓS …   Dicționar Român

  • eroină — EROÍNĂ, eroine, s.f.1. Femeie care se distinge prin curaj, vitejie şi abnegaţie în diverse împrejurări. 2. Femeie care reprezintă personajul principal dintr o operă literară. ♦ Femeie care este personajul principal al unei întâmplări, care atrage …   Dicționar Român

  • erou — ERÓU, eroi, s.m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie şi prin curaj excepţional în războaie, prin abnegaţie deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ♢ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai înaltă distincţie în Republica Socialistă… …   Dicționar Român

  • intrepiditate — INTREPIDITÁTE, intrepidităţi, s.f. (livr.) Însuşirea celui intrepid; curaj, cutezanţă. îndrăzneală. – Din fr. intrépidité. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INTREPIDITÁTE s. v. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie,… …   Dicționar Român

  • laş — LAŞ, Ă, laşi, e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de curaj şi de sentimentul onoarei; (om) fricos, mişel. 2. adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj şi de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche. Trimis de RACAI, 21.11.2003 …   Dicționar Român

  • poltron — POLTRÓN, Ă, poltroni, e, adj., s.m. şi f. (livr.) (Om) lipsit de curaj şi de sentimentul onoarei; (om) laş, fricos. – Din fr. poltron. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98  Poltron ≠ temerar, viteaz Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • încurajator — ÎNCURAJATÓR, OÁRE, încurajatori, oare, adj. Care dă curaj, care stimulează. – Încuraja + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  Încurajator ≠ descurajant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ÎNCURAJATÓR adj. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”