erou

erou
ERÓU, eroi, s.m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie şi prin curaj excepţional în războaie, prin abnegaţie deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ♢ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai înaltă distincţie în Republica Socialistă România; persoană care a primit această distincţie. ♦ Ostaş căzut pe câmpul de luptă. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenţia asupra sa. 3. (În mitologia greco-romană) Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate şi o fiinţă pământeană, înzestrată cu puteri supraomeneşti sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite. – Din fr. héros, lat. heros.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Erou ≠ laş, poltron, fricos
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Antonime

ERÓU s. 1. v. viteaz. 2. v. personaj.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

eróu s. m., art. eróul; pl. erói, art. eróii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ERÓ//U eroui m. 1) Persoană care se distinge prin bărbăţie, vitejie şi curaj pe câmpul de luptă. 2) Persoană care se remarcă într-un domeniu de activitate prin muncă şi calităţi morale înalte. 3) Personaj principal al unei opere literare. erouul unui roman. 4) Personaj mitic născut dintr-o fiinţă pământească şi o zeitate; semizeu. /<fr. héros, lat. heros
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ERÓU s.m. 1. (Ant.) Personaj mitologic născut dintr-un muritor şi o divinitate, înzestrat cu puteri supraomeneşti şi despre care se povesteau fapte măreţe; semizeu. ♦ (p. ext.) Denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte măreţe. 2. Persoană vestită prin forţa, vitejia şi biruinţele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale măreţe. ♦ Ostaş căzut pe câmpul de luptă. 3. Persoană deosebită prin calităţile sale morale şi prin acţiunile sale măreţe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu. ♢ (În trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă distincţie acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o muncă de valoare excepţională pentru societate; persoană care a primit acest titlu. 4. Personaj principal al unei întâmplări. [< lat. heros, cf. fr. héros].
Trimis de LauraGellner, 26.11.2008. Sursa: DN

eróu (erói), s.m. – Persoană care se distinge prin vitejie, prin curaj. fr. héros, cu finala ca în ecou. – Der. (din fr.) eroic, adj.; eroină, s.f.; eroism, s.n.
Trimis de blaurb, 26.11.2008. Sursa: DER

ERÓU s. m. 1. (ant.) personaj mitologic născut dintr-un muritor şi o zeitate, înzestrat cu puteri supraomeneşti sau celebru prin faptele sale; semizeu. 2. persoană care se distinge prin vitejie şi curaj excepţional în războaie sau în împrejurări deosebit de grele etc. ♦ ostaş căzut pe câmpul de luptă. 3. om deosebit prin calităţile sale morale şi prin acţiunile sale, care se distinge în mod special într-un anumit domeniu. 4. personaj al unei opere literare. ♦ personaj principal al unei întâmplări. (< fr. héros, lat. heros)
Trimis de raduborza, 01.04.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • eróu — s. m., art. eróul; pl. erói, art. eróii …   Romanian orthography

  • M'erou — M[ e] rou , n. [F.] (Zo[ o]l.) See {Jack}, 8 (c) . [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • m'erou — Jack Jack (j[a^]k), n. [F. Jacques James, L. Jacobus, Gr. ?, Heb. Ya aq[=o]b Jacob; prop., seizing by the heel; hence, a supplanter. Cf. {Jacobite}, {Jockey}.] [1913 Webster] 1. A familiar nickname of, or substitute for, John. [1913 Webster] You… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • eroic — ERÓIC, Ă, eroici, ce, adj. Care ţine de erou, caracteristic eroilor, cu calităţi de erou; p. ext. măreţ, grandios. ♦ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [pr.: ro ic] – Din fr. héroïque, lat. heroicus.… …   Dicționar Român

  • personaj — PERSONÁJ, personaje, s.n. 1. Persoană (1) care deţine o funcţie importantă în viaţa politică, socială, culturală; personalitate (3). 2. Fiecare dintre persoanele (1) care figurează într o operă literară; erou într o literatură, muzicală,… …   Dicționar Român

  • imn — IMN, imnuri, s.n. Poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ♦ spec. Cântec religios de preamărire a divinităţii. ♦ spec. Cântec solemn apărut o dată cu formarea statelor naţionale… …   Dicționar Român

  • semizeu — SEMIZÉU, semizei, s.m. (mitol.) Zeitate de rang inferior; erou născut dintr un zeu şi o muritoare sau dintr o zeiţă şi un muritor. – Semi + zeu (după fr. demi dieu). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  semizéu s. m. zeu Trimis de… …   Dicționar Român

  • apoteoză — APOTEÓZĂ, apoteoze, s.f. (În antichitatea greco romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [pr.: te o ] – Din fr. apothéose, lat.… …   Dicționar Român

  • eroism — EROÍSM s.n. Capacitatea de a săvârşi fapte mari; vitejie; fel de a acţiona specific unui erou; spirit eroic, bravură. – Din fr. héroïsme. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EROÍSM s. v. vitejie. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • heroidă — HEROÍDĂ, heroide, s.f. Epistolă în versuri, în care se celebrează un erou sau un personaj celebru. Heroidele lui Ovidiu. – Din fr. héroïde. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  heroídă s. f., g. d. art. heroídei; pl. heroíde Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”