- eroic
- ERÓIC, -Ă, eroici, -ce, adj. Care ţine de erou, caracteristic eroilor, cu calităţi de erou; p. ext. măreţ, grandios. ♦ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [pr.: -ro-ic] – Din fr. héroïque, lat. heroicus.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98ERÓIC adj., adv. 1. adj. v. vitejesc. 2. adv. v. curajos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeeróic adj. m. (sil. -ro-ic), pl. eróici; f. sg. eróică, pl. eróiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficERÓIC1 adv. Cu eroism; cu multă dăruire. [Sil. e-ro-ic]. /<fr. héroïque, lat. heroicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXERÓI//C2 eroiccă (eroicci, eroicce) 1) Care ţine de eroi; propriu eroilor. Faptă eroiccă. 2) (despre opere de artă) Care descrie faptele unor eroi. 3) Care vădeşte măreţie. [Sil. e-ro-ic]. /<fr. héroïque, lat. heroicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXERÓIC, -Ă adj. 1. Referitor la eroii din mitologie, al eroilor din mitologie. 2. Propriu unui erou sau unei eroine; de erou, vitejesc. 3. Care arată, dovedeşte eroism. ♦ (Despre poezii, poeme etc.) Care cântă, povesteşte faptele unui erou. // s.n. Formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unităţii idealului etic cu cel estetic. [pron. -ro-ic. / < fr. héroïque, it. eroico, lat. heroicus].Trimis de LauraGellner, 09.06.2006. Sursa: DNERÓIC, -Ă I. adj. propriu eroilor; cu calităţi de erou. ♢ măreţ, grandios. ♢ (despre poezii, poeme etc.) care cântă, povesteşte faptele unui erou. II. s. n. formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unirii idealului etic cu cel estetic. (< fr. héroïque)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.