- voinicesc
- VOINICÉSC, -EÁSCĂ, voiniceşti, adj., s.f. art. I. adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ♢ Luptă voinicească (şi substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (înv.) Ostăşesc. II. s.f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a braţelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mişcare vioaie, însoţit de strigături la comandă şi jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc.Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX '98VOINICÉSC adj. v. cazon, eroic, glorios, mi-litar, milităresc, ostăşesc, soldăţesc, strălucit, vitejesc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesânziána-voiniceáscă s. f. (sil. -zi-a-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficvoinicésc adj. m., f. voiniceáscă; pl. m. şi f. voinicéştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVOINIC//ÉSC voinicesceáscă (voinicescéşti) Care este caracteristic pentru voinici; de voinic. /voinic + suf. voinicesceşteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.