scai

SCAI² s.n. Imitaţie de piele făcută din material plastic, maleabilă şi rezistentă la schimbările de temperatură. – et. nec.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



SCAI¹, scai, s.m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase şi cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiţi la vârf, care se agaţă de haine, de lâna oilor etc.; p. restr. fructul înconjurat de ghimpi al acestor plante. ♢ expr. (Şi adverbial) A se ţine scai (de cineva) sau a se ţine (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lăsa pe cineva în pace, a urmări (pe cineva) pretutindeni. ♢ Compuse: scai-vânăt = plantă erbacee cu frunzele dinţate şi cu flori violacee dispuse în capitule (Eryngiumplanum); scaiul-dracului = plantă erbacee cu frunzele spinoase şi cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-mărunt = turiţă. – Din scr. čkalj.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PASĂREA-SCÁIULUI s. v. sticlete.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



SCAI s. v. ciulin, scaiete, spin, sticlete.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SCAI-DE-ÓCHI s. v. varga-ciobanului.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



SCAI-DE-PÁPURĂ s. v. bucsău.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



SCAIUL-DRÁCULUI s. v. ghimpe, scaiete, scai-ghimpos.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



SCAIUL-VOINÍCULUI s. v. scăiuş, varga-ciobanului.

Trimis de siveco, 06.03.2009. Sursa: Sinonime



scai (plantă) s. m., art. scáiul; pl. scai, art. scáii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



scai (material) s. n., art. scáiul

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SCÁI scai m. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze prelungi şi cu fructe globuloase, acoperite de numeroşi spini agăţători. 2) Fructul ghimpos al acestei plante. ♢ A se ţine scai de cineva (sau a se ţine de cineva ca scaiul de oaie) se spune despre o persoană care deranjează în permanenţă pe cineva. scai voinicesc plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă şi spinoasă, cu frunze opuse, lanceolate şi flori liliachii (uneori albe). [Monosilabic] /< sb. ckalj

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SCAI s. n. imitaţie de piele din material plastic, maleabilă şi rezistentă; (p. ext.) obiect din acest material. (< engl., fr. skai)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



scái (-i), s.m. – 1. Nume generic al plantelor cu spini sau ţepi, asemănătoare cu ciulinul. – 2. Numele diferitelor plante: Cirsum lanceolatum, Onopordon acathium, Eryngium planum, E. campestre, Carduus nutans, C. Acanthoides etc. – Mr. scăliu, megl. scal’. Origine incertă. Probabil din lat. *squaleus "dur, incult, sec", din squaleo, formă cerută şi de sp. escajo, port. escalheiro (REW 8197a). rom. presupune o reducţie de tipul *scalius care pare normal. Der. din sb. čkalj, general admisă (Cihac, II, 328; Tiktin; Candrea; Scriban) nu pare posibilă fonetic; şi, în afară de aceasta, e vorba de un împrumut din nom. Der. din gr. σϰαλίας (Diculescu, Elementele, 484), nu pare convingătoare. – Der. scăiecior, s.m. (ciulin; Trans., sticlete), pentru al cărui ultim sens cf. fr. chardonneret, sp. cardelina; scăier, s.m. (Bucovina, sticlete); sca(i)ete (var. scă(i)ete), s.m. (ciulin); scăiuş, s.m. (plantă, Dipsacus pilosus); scăieţos, adj. (plin de scaieţi).

Trimis de blaurb, 21.04.2009. Sursa: DER