îndrăznitor

îndrăznitor: ÎNDRĂZNITÓR, -OÁRE, îndrăznitori, -oare, adj. (Rar) Care îndrăzneşte; îndrăzneţ. – Îndrăzni + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

îndrăznitór adj. m., pl. îndrăznitóri; f. sg. şi pl. îndrăznitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNDRĂZNIT//ÓR îndrăznitoroáre (îndrăznitoróri, îndrăznitoroáre) rar Care îndrăzneşte; îndrăzneţ. /a îndrăzni + suf. îndrăznitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

îndrăzneţ — ÎNDRĂZNÉŢ, EÁŢĂ, îndrăzneţi, e, adj. Care nu se teme de greutăţi şi de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care îşi îngăduie prea multe; obraznic. – Îndrăzni + suf. eţ. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
îndrăzni — ÎNDRĂZNÍ, îndrăznesc, vb. IV. tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. a îndrăzni < sl.). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A îndrăzni ≠ a se jena, a se ruşina, a se sfii, a (se) teme Trimis de siveco … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias