încuviinţá — vb. (sil vi in ), ind. prez. 1 sg. încuviinţéz, 3 sg. şi pl. încuviinţeázã … Romanian orthography
aproba — APROBÁ, aprób, vb. I. tranz. A încuviinţa o acţiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeaşi părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din lat. approbare. Trimis de RACAI, 20.06.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
concede — CONCÉDE, concéd, vb. III. tranz. (livr.) A îngădui, a încuviinţa; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONCÉDE vb. v. accepta, admite, aproba, concesiona, consimţi, încuviinţa,… … Dicționar Român
consimţi — CONSIMŢÍ, consímt, vb. IV. tranz. şi intranz. A fi de acord cu ceva, a şi da consimţământul; a aproba, a încuviinţa. – Con1 + simţi (după fr. consentir). Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 A consimţi ≠ a dezaproba, a reproba, a respinge … Dicționar Român
permite — PERMÍTE, permít, vb. III. tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într un anumit fel (şi a nu l împiedica); a încuviinţa, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A şi lua libertatea de a face… … Dicționar Român
subscrie — SUBSCRÍE, subscriu, vb. III. 1. tranz. A şi pune semnătura sub un text scris sau pe un act, ca autor al lui sau ca unul care îşi însuşeşte cele scrise; a subsemna. 2. intranz. şi tranz. A se angaja, printr o semnătură, la o contribuţie bănească… … Dicționar Român
încuviinţare — ÎNCUVIINŢÁRE, încuviinţări, s.f. Acţiunea de a încuviinţa şi rezultatul ei; aprobare, consimţământ, asentiment. – v. încuviinţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Încuviinţare ≠ dezaprobare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
îngădui — ÎNGĂDUÍ, îngắdui, vb. IV. 1. tranz. A da voie, a permite, a admite, a încuviinţa, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a l lăsa să... ♦ refl. recipr. (pop.) A se învoi, a se înţelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. tranz. şi intranz.… … Dicționar Român
accepta — ACCEPTÁ, accépt, vb. I. tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimţi să...; a admite, a aproba, a încuviinţa. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare. Trimis de ana zecheru, 29.07.2002. Sursa: DEX 98 A accepta ≠ a dezaproba … Dicționar Român
aprobălui — APROBĂLUÍ vb. v. accepta, admite, aproba, consimţi, încuviinţa, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
