aproba

aproba
APROBÁ, aprób, vb. I. tranz. A încuviinţa o acţiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeaşi părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din lat. approbare.
Trimis de RACAI, 20.06.2007. Sursa: DEX '98

A aproba ≠ a dezaproba, a reproba, a refuza, a respinge
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

APROBÁ vb. a accepta, a admite, a consimţi, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (fig.) a subscrie, (înv. şi pop.) a se prinde, (înv. şi reg.) a se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulţumi, a ogodi. (A aproba să se scoată postul vacant la concurs.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

aprobá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. aprób, 3 sg. şi pl. apróbă; 1 pl. aprobăm
Trimis de siveco, 07.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

A APROBÁ aprób tranz. 1) (păreri, propuneri etc.) A susţine, exprimându-şi acordul; a consimţi; a încuviinţa. 2) (cereri, propuneri) A soluţiona în mod favorabil. 3) (proiecte, manuscrise etc.) A consimţi în mod oficial printr-un act autentic. [Sil. a-pro-] /<lat. approbare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

APROBÁ vb. I. tr. A încuviinţa o părere etc.; a-şi da consimţământul, a fi de acord. ♦ A consimţi în mod oficial la ceva printr-un act autentic. [P.i. aprób. / < lat. approbare].
Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DN

aprobá (aprób, aprobát), vb. – A încuviinţa ceva, a fi de aceeaşi părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. lat., it. approbare (sec. XIX). – Der. (din fr.) aprobativ, adj.; aprobator, adj.; dezaproba, vb.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

APROBÁ vb. tr. a încuviinţa o acţiune, o părere etc.; a-şi da consimţământul, a fi de acord. ♢ a rezolva favorabil. (< lat. approbare)
Trimis de raduborza, 03.11.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • aprobá — vb. (sil. pro ), ind. prez. 1 sg. aprób, 3 sg. şi pl. apróbã; 1 pl. aprobäm …   Romanian orthography

  • aprobacija — aprobãcija sf. (1) TrpŽ 1. patvirtinimas, pritarimas, leidimas. 2. agr. sėklų ir pasėlių veislinio grynumo nustatymas ir įvertinimas …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • aprobare — APROBÁRE, aprobări, s.f. Faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aprobă ceva. – v. aproba. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98  Aprobare ≠ dezaprobare, respingere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  APROBÁRE s. 1.… …   Dicționar Român

  • consimţi — CONSIMŢÍ, consímt, vb. IV. tranz. şi intranz. A fi de acord cu ceva, a şi da consimţământul; a aproba, a încuviinţa. – Con1 + simţi (după fr. consentir). Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  A consimţi ≠ a dezaproba, a reproba, a respinge …   Dicționar Român

  • dezaproba — DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A… …   Dicționar Român

  • sancţiona — SANCŢIONÁ, sancţionez, vb. I. tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziţie, un act printr o semnătură autorizată, pentru a i da valabilitate; p. gener. a încuviinţa, a statornici, a consfinţi. 2. A aplica o sancţiune (2); a… …   Dicționar Român

  • subscrie — SUBSCRÍE, subscriu, vb. III. 1. tranz. A şi pune semnătura sub un text scris sau pe un act, ca autor al lui sau ca unul care îşi însuşeşte cele scrise; a subsemna. 2. intranz. şi tranz. A se angaja, printr o semnătură, la o contribuţie bănească… …   Dicționar Român

  • Valdeorras (vino) — Para otros usos de este término, véase Valdeorras. Valdeorras Región vitivinícola de España …   Wikipedia Español

  • accepta — ACCEPTÁ, accépt, vb. I. tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimţi să...; a admite, a aproba, a încuviinţa. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare. Trimis de ana zecheru, 29.07.2002. Sursa: DEX 98  A accepta ≠ a dezaproba …   Dicționar Român

  • imprimatur — IMPRIMÁTUR s.n. Autorizaţie indicând bunul de tipar pe o corectură. – cuv. lat. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  imprimátur s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  IMPRIMÁTUR n. Autorizaţie care indică bunul… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”