consimţământ — CONSIMŢĂMẤNT, consimţăminte, consimţămínte s.n. Încuviinţare, aprobare, asentiment. ♦ Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. [var.: (rar) consimţimấnt s.n.] – Consimţi + suf. ământ (după fr. consentement). Trimis de RACAI, 30.09.2003.… … Dicționar Român
permisiune — PERMISIÚNE, permisiuni, s.f. Învoire, aprobare (cerută de cineva sau acordată cuiva) de a face ceva; îngăduinţă, încuviinţare. [pr.: si u ] – Din fr. permission, lat. permissio, onis. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PERMISIÚNE s. 1.… … Dicționar Român
agrement — AGREMÉNT, agremente, s.n. 1. Plăcere, distracţie. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei ţări pentru numirea reprezentanţilor diplomatici. – Din fr. agrément. Trimis de ana zecheru, 09.09.2002. Sursa: DEX 98 AGREMÉNT s. 1. v. distracţie.… … Dicționar Român
aprobare — APROBÁRE, aprobări, s.f. Faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aprobă ceva. – v. aproba. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 Aprobare ≠ dezaprobare, respingere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime APROBÁRE s. 1.… … Dicționar Român
consimţire — CONSIMŢÍRE, consimţiri, s.f. Faptul de a consimţi; consimţământ, aprobare, încuviinţare, acceptare; acord. – v. consimţi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Consimţire ≠ dezaprobare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
voie — VÓIE, (rar) voi, s.f. 1. Voinţă, vrere, intenţie. ♢ loc. adv. Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenţionat, din proprie iniţiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenţionat. Peste voia... = împotriva… … Dicționar Român
asentiment — ASENTIMÉNT, asentimente, s.n. Consimţământ, aprobare, încuviinţare dată cuiva pentru a face ceva. ♢ expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva; a avea aprobarea cuiva într o acţiune. – Din fr. assentiment.… … Dicționar Român
volnicie — VOLNICÍE, volnicii, s.f. (înv.) 1. Libertate, neatârnare, independenţă, autonomie. 2. Autorizaţie; încuviinţare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizaţie. – Volnic + suf. ie. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
îngăduinţă — ÎNGĂDUÍNŢĂ s.f. 1. Încuviinţare, permisiune, voie; indulgenţă, toleranţă, îngăduială, îngăduire. ♦ Înţelegere, bunăvoinţă reciprocă. 2. (fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. inţă. Trimis de valeriu, 20.10.2008. Sursa: DEX 98 Îngăduinţă ≠ … Dicționar Român
acord — ACÓRD, acorduri, s.n. 1. Înţelegere, învoială, convenţie etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. expr. A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu… … Dicționar Român
