- asentiment
- ASENTIMÉNT, asentimente, s.n. Consimţământ, aprobare, încuviinţare dată cuiva pentru a face ceva. ♢ expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acţiune. – Din fr. assentiment.Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98ASENTIMÉNT s. 1. v. încuviinţare. 2. v. sufragiu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeasentimént s. n., pl. asentiménteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficASENTIMÉNT n. Act prin care cineva aderă în mod voluntar la o opinie, la o poziţie sau acceptă o propunere; învoire; consimţământ. ♢ A-şi da asentimentul a consimţi; a-şi da consimţământul. A fi în asentimentul cuiva a proceda în conformitate cu părerea sau cu dorinţa cuiva. /<fr. assentimentTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXASENTIMÉNT s.n. Consimţământ voluntar la propunerea, la acţiunea cuiva; învoire, permisiune. ♢ A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva. [pl. -te. / cf. fr. assentiment].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNASENTIMÉNT s. n. consimţământ voluntar la propunerea, în acţiunea cuiva; permisiune. o a fi în ŭl cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva. (< fr. assentiment)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.