permisiúne — s. f. (sil. si u ), g. d. art. permisiúnii; pl. permisiúni … Romanian orthography
autorizaţie — AUTORIZÁŢIE, autorizaţii, s.f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (concr.) Document oficial prin care se dovedeşte un drept sau o împuternicire a cuiva. [pr.: a u ] – Din fr. autorisation. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
voie — VÓIE, (rar) voi, s.f. 1. Voinţă, vrere, intenţie. ♢ loc. adv. Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenţionat, din proprie iniţiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenţionat. Peste voia... = împotriva… … Dicționar Român
asentiment — ASENTIMÉNT, asentimente, s.n. Consimţământ, aprobare, încuviinţare dată cuiva pentru a face ceva. ♢ expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva; a avea aprobarea cuiva într o acţiune. – Din fr. assentiment.… … Dicționar Român
intercepta — INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. tranz. A prinde, a reţine un obiect în timpul mişcării lui; a surprinde şi a controla o convorbire telefonică, o corespondenţă între două persoane etc. – Din fr. intercepter. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa:… … Dicționar Român
licenţă — LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă … Dicționar Român
permisie — PERMÍSIE, permisii, s.f. Învoire (acordată în special militarilor) de a părăsi serviciul pe o durată scurtă de timp. – Din fr. permission, lat. permissio. Trimis de oprocopiuc, 12.03.2004. Sursa: DEX 98 PERMÍSIE s. (mil.) învoire, (Transilv. şi … Dicționar Român
slobozenie — SLOBOZÉNIE, slobozenii, s.f. (pop.) 1. Libertate. ♢ loc. adv. (înv.) Cu slobozenie = cu sinceritate, cu francheţe. 2. Permisiune, îngăduinţă, voie. – Slobozi + suf. enie. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SLOBOZÉNIE s. v … Dicționar Român
îngăduinţă — ÎNGĂDUÍNŢĂ s.f. 1. Încuviinţare, permisiune, voie; indulgenţă, toleranţă, îngăduială, îngăduire. ♦ Înţelegere, bunăvoinţă reciprocă. 2. (fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. inţă. Trimis de valeriu, 20.10.2008. Sursa: DEX 98 Îngăduinţă ≠ … Dicționar Român
aprobare — APROBÁRE, aprobări, s.f. Faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aprobă ceva. – v. aproba. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 Aprobare ≠ dezaprobare, respingere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime APROBÁRE s. 1.… … Dicționar Român
