autorizaţie

autorizaţie
AUTORIZÁŢIE, autorizaţii, s.f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (concr.) Document oficial prin care se dovedeşte un drept sau o împuternicire a cuiva. [pr.: a-u-] – Din fr. autorisation.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AUTORIZÁŢIE s. 1. permis, (rar) licenţă, (înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) pitac. (autorizaţie pentru practicarea unei meserii.) 2. împuternicire, (înv.) ispravă. (I-a dat autorizaţie să-l reprezinte.) 3. îngăduinţă, permisiune, voie. (autorizaţie de a face ceva.)
Trimis de siveco, 02.04.2005. Sursa: Sinonime

autorizáţie s. f. (sil. a-u-, -ţi-e), art. autorizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. autorizáţiei; pl. autorizáţii, art. autorizáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AUTORIZÁŢI//E autorizaţiei f. 1) Permisiune dată de un organ al administraţiei de stat pentru exercitarea unui drept sau pentru săvârşirea unui act; împuternicire. 2) Document prin care cineva este împuternicit că realizeze acest drept. [G.-D. autorizaţiei] /<fr. autorisation, it. autorizzazione
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AUTORIZÁŢIE s.f. Permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. ♦ (concr.) Document care dovedeşte o împuternicire, un drept al cuiva. [pron. a-u-, gen. -iei, var. autorizaţiune s.f. / cf. fr. autorisation, it. autorizzazione].
Trimis de LauraGellner, 11.11.2004. Sursa: DN

AUTORIZÁŢIE s. f. permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. ♢ înscris care dovedeşte o împuternicire. (< fr. autorisation)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • autorizáţie — s. f. (sil. a u , ţi e), art. autorizáţia (sil. ţi a), g. d. art. autorizáţiei; pl. autorizáţii, art. autorizáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • licenţă — LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă …   Dicționar Român

  • permis — PERMÍS, permise, s.n. Autorizaţie scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. Permis de vînătoare. – Din fr. permis. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2008. Sursa …   Dicționar Român

  • imprimatur — IMPRIMÁTUR s.n. Autorizaţie indicând bunul de tipar pe o corectură. – cuv. lat. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  imprimátur s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  IMPRIMÁTUR n. Autorizaţie care indică bunul… …   Dicționar Român

  • tranzit — TRÁNZIT, tranzituri, s.n. 1. Trecere a unor mărfuri sau a unor persoane dintr o ţară în alta prin teritoriul unei a treia ţări; regim vamal special, prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situaţie. ♢ Bilet de tranzit =… …   Dicționar Român

  • exequatur — exequátur s. n. [ qua pron. cva ] Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EXEQUÁTUR s.n. invar. Autorizaţie dată de un şef de stat unui consul străin de a şi exercita funcţiile în ţara în care este trimis. [pron. ex sec vá . / …   Dicționar Român

  • volnicie — VOLNICÍE, volnicii, s.f. (înv.) 1. Libertate, neatârnare, independenţă, autonomie. 2. Autorizaţie; încuviinţare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizaţie. – Volnic + suf. ie. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • autoriza — AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. tranz. A împuternici pe cineva sau ceva cu o autoritate (publică). ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. [pr.: a u ] – Din fr. autoriser. Trimis de ana zecheru, 01.07.2002. Sursa: DEX 98  AUTORIZÁ vb.… …   Dicționar Român

  • autorizat — AUTORIZÁT, Ă, autorizaţi, te, adj. Împuternicit cu autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are autorizaţie. [pr.: a u ] – v. autoriza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AUTORIZÁT …   Dicționar Român

  • autorizaţiune — AUTORIZAŢIÚNE s.f. v. autorizaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”