- volnicie
- VOLNICÍE, volnicii, s.f. (înv.) 1. Libertate, neatârnare, independenţă, autonomie. 2. Autorizaţie; încuviinţare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizaţie. – Volnic + suf. -ie.Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX '98VOLNICÍE s. v. acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, con-simţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, în-dreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permi-siune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voinţă, vrednicie, vrere.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevolnicíe s. f., art. volnicía, g.-d. art. volnicíei; (autorizaţii) pl. volnicíi, art. volnicíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVOLNICÍE f. înv. 1) Stare de om volnic; libertate. 2) jur. Act prin care se acordă o permisiune. /volnic + suf. volnicieieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.